Ne întrebăm foarte des dacă mai este posibila întoarcerea comunismului și mai ales ce a fost comunismul pentru noi, noi cei care l-am trăit. Printr-o propaganda susținuta se vopsește comunismul în culorile cele mai sumbre, un sistem tiranic, crunt, fără speranța. Pentru cei care nu l-au experimentat pe propria lor piele comunismul este răul absolut văzut prin lupa interpretărilor actuale. Daca însa încercam sa fim lucizi și raționali ne dam seama ca este o manipulare grosolana și ca din păcate noi ar trebui sa cunoaștem adevărul despre comunism pentru a putea învață din greșelile trecutului. Înfierarea asta absoluta si absurda nu ne poate aduce nici un beneficiu în sensul evoluției.
Comunismul în forma sa doctrinara înseamna o societate egalitarista cu toate avantajele și dezavantajele ei. Dealtfel nu e nimic nou sub soare în tipul asta de organizare sociala, putem bănui ca încă din epoca primitiva oamenii au învățat sa traiască în comun, au învățat ca dacă își împart sarcinile și se organizează pot avea succes în procurarea hranei, în asigurarea securității, perpetuarea speciei. Acțiunea comuna a oamenilor le-a adus, cel puțin în prima etapa, un plus în evoluția lor. Tot în acea perioada putem bănui ca oamenii au învățat sa împartă. In fond este cunoscut și de necombătut faptul ca oamenii sunt ființe sociale. Ulterior unii au constat sau cel puțin au avut impresia ca ei au o contribuție mai mare în cadrul grupului. In acel moment, prin forța sau șantaj ei au început sa pretindă o parte mai mare din avutul colectiv. Astfel s-a dezvoltat egoismul, egocentrismul, și individualismul. Oamenii nu au mai fost egali. Societatea umana s-a structurat în paturi sociale pe criteriul avuției. Omul a demonstrat ca își dorește sa aibă în posesie din ce în ce mai mult dezvoltând o voința de înavuțire nemăsurata. Odată omul ajuns în posesia unor bunuri cu mult mai numeroase sau mai valoroase decât semenii săi și-a arogat funcția de conducere a grupului, a căpătat puterea absoluta de viata și de moarte asupra semenilor săi. Pentru as putea exercita acesta putere a trebuit sa se sprijine și pe alte instrumente, religia și puterea regulilor impuse, a legilor. In mod greșit astăzi sunt cetățeni care considera ca justiția împarte dreptate, dreptatea și adevărul nu au legătura cu justiția, justiția nu face decât sa impună regulile făcute de cei bogați și puternici, cei care conduc societatea. Religia este si ea un mijloc de a face suferința celor săraci mai suportabila, un instrument perfect pentru a potoli nemulțumirea celor revoltați. Acumulând averi impresionante oamenii bogați și puternici au încetat sa mai muncească, nu mai era nevoie. In acest fel pe lângă egoism noul om individualist a devenit și leneș. Ceilalți au continuat sa muncească mai mult chiar ca sa poată sa-i susțină pe cei care nu munceau și care în mod abuziv se îmbogățeau și mai mult. O alta caracteristica a acestei societăți este aceia ca cei bogați și puternici sunt puțin iar cei care muncesc ca sa-i întrețină sunt mulți si săraci. Observam ca de foarte multe ori cei care muncesc mai mult sunt si cei mai săraci, ei niciodată nu pot sa acumuleze nimic pentru ca în permanenta sunt datori vânduți. De-a lungul istoriei oamenii au încercat sa schimbe aceste reguli. In momentul în care s-a atins masa critica a nemulțumirilor, atunci când frustrarea și revolta au atins cote de nesuportat oamenii au schimbat aceste societăți individualiste prin acțiuni populare de multe ori violente. De la răscoale țărănești, revolte populare sau revoluții pur și simplu oamenii și-au dorit schimbarea societăților si a modului de împărțire a avuțiilor. Începând cu răscoalele sclavilor din antichitate, răscoalele țărănești din evul mediu, războaiele de independenta, revoluțiile de mai târziu, chiar și războaiele mondiale, oamenii și-au dorit schimbarea societății si a modului de împărțire a bunurilor. In spatele acestor acțiuni sângeroase au început sa se dezvolte doctrine sociale, modele de organizare sociala. In Franța a apărut pentru prima oara ideea de Libertate, Egalitate, Fraternitate, în America de Nord a apărut Constituția Statelor Unite ale Americii, din Germania a plecat Manifestul Partidului Comunist și s-a răspândit prin intermediul revoluției din Rusia. Toate aceste confruntări sângeroase aveau la baza dorința celor nemulțumiți de a se reface fundamental orânduirile sociale. Au disparatul împărații din antichitate, regii absoluți, dinastiile, monarhiile, cu toate astea însa problema de baza nu s-a rezolvat, inechitatea sociala. Comunismul a apărut în Rusia în 1917. Fondul nemulțumirilor a fost general și s-a bazat pe inegalitățile sociale. Astăzi, după ce am trecut și noi prin comunism, putem spune ca a fost un experiment. Nu a reușit nici comunismul sa rezolve problemele umanității. Dupa comunism am suportat în România un capitalism primitiv centrat pe acumulare prin orice mijloace, lipsa de empatie sociala, egoism, furt, corupție. Neajunsurile acestui sistem sunt multe și nu aduc deloc mulțumirea sociala. Am văzut în societate a pătura de indivizi care se exprima ca acest regim social este despre selecția naturala, cine rezista bine, cine nu rezista poate sa crape. Oamenii ăștia nu realizează ca în felul asta alimentează exact acea nemulțumire sociala care duce la ticăloșirea celor defavorizați. In momentul în care se va atinge punctul critic cei fără speranța o sa le ia totul. Din acest motiv nu împărtășesc ideea conform căreia comunismul este îngropat definitiv. Nu este o societate a meritocratiei, împărțirea avuției nu se face echitabil, nu exista egalitate de șanse. O mica speranța poate veni din direcția neoliberalismului care prevede o redistribuire a profitului care cei defavorizați. Dar atât timp cât vocea celor îmbuibați care nu vor sa dea nimic pentru asistații sociali va fi puternica, egoista, aroganta, lipsita de empatie starea de nemulțumire va creste exponențial. Un singur parvenit zgomotos va nemulțumi sute de cetățeni. Oamenii sunt nemulțumiți ca nu au dar mai nemulțumiți sunt ca ei nu au și câțiva, putini, au foarte mult, mult mai mult decât le este necesar. Argumentele astea idioate ca cei care nu au nu vor sa muncească, ca sunt puturoși, ca sunt leneși spuse de capitaliștii de carton din ziua de azi pe lângă faptul ca sunt similare cu cele spuse și acum o suta de ani și acum o mie de ani nu fac decât sa-i înrăiască pe cei vizați. Idioții ăștia de astăzi nu fac decât sa repete aceleași reproșuri pe care le făceau boierii în evul mediu uitând ca pana la urma boierii și-au pierdut capul de pe umeri la propriu. Este ușor sa-i trimiți pe alții la munca de jos când tu nu muncești nimic sau când tu te faci ca muncești în fata unui calculator fără nici un fel de griji.Sau cum se mai spune în popor, bogatul nu-l crede pe sărac. Asta e lipsa totala de înțelegere și pana la urma educație.
In momentul de fata se aplica tehnica sacului plin cu șoareci pe care Bula ii învârtea permanent. Ii învârtea ca sa nu poată șoarecii sa se organizeze sa-i mănânce sacul și sa evadeze. Se arunca pe piața media tot felul de subiecte fără importanta, asa zisa competiție intre partidele politice, amenințări internaționale, cutremure, inundații, accidente și alte false frici. In momentul în care oamenii vor realiza care este defapt ținta lor naturala lucrurile se vor schimba.Este cunoscut din istorie dar si psihologie ca victimele în timp devin agresori.
Evoluția omenirii se face fără îndoiala în spirala, vom mai trece pe unde am fost, poate la alte coordonate dar cu siguranță istoria se repeta.
Comentarii
Trimiteți un comentariu