Nu mi-am imaginat ca schimbările de la Revoluție vor merge pana aici. In cadrul relațiilor de munca. Daca înainte deteriorarea relațiilor de munca intre colegi sau cu echipa de conducere avea deseori o nota politica, măcar ca și justificare, acum , terorizarea salariatului la munca a devenit un sport național. Si nu din rațiuni politice, ci din rațiuni de eficienta și rentabilitate.
Bolile secolului asta sunt fără doar sau poate bolile psihice. Depresie , anxietate, boli răspândite pe scara larga. Degenerarea acestor boli psihice duce la afecțiuni mult mai grave. Iar o mare parte a cauzelor declanșării acestora este chiar locul de munca, serviciul .
Fenomenul asta este atât de răspândit încât deja se studiază in școli, se fac sondaje, analize, începe sa fie definit din ce în ce mai precis, se fac reglementari legislative.
Este o boala cronica a societății moderne. Multa lume o recunoște însa se pare ca încă nu avem medicamentul necesar.
Nu este intenția mea sa dezvolt un studiu pe acesta tema, exista deja o grămada pe net , studii excelente, cu date si analize profesioniste.
Ma voi referi insa in mod concret la activitatea de mobbing denumita oarecum mobbing strategic.
Activitatea de terorizare a salariatului la serviciu este denumita si descrisa in mai multe feluri. Eu ma voi referi strict la situația in care angajatul este hartuit, umilit, discreditat, presat, si în cele din urma terorizat in cadrul unei acțiuni organizate de către managementul firmei.
Fata de alte forme de hartuire la locul de munca mobbingul este acțiunea de intimidare, discreditare , etc în afara evaluării sarcinilor de serviciu. Este vorba despre angajați care isi fac treaba dar care sunt incomozi. Este vorba despre oameni carora nu le poate fi reproșat nimic profesional însa din anumite rațiuni trebuie sa dispară din firma sau sa accepte posturi plătite mai prost , diminuări de salariu, condiții mai grele de lucru. Teroarea acesta apare atunci când firmele se contopesc, când apar doi oameni pe același post, atunci când noul management dorește sa schimbe subalternii din posturi pentru motive de incompatibilitate personala.
Fata de alte forme de hartuire la locul de munca mobbingul este acțiunea de intimidare, discreditare , etc în afara evaluării sarcinilor de serviciu. Este vorba despre angajați care isi fac treaba dar care sunt incomozi. Este vorba despre oameni carora nu le poate fi reproșat nimic profesional însa din anumite rațiuni trebuie sa dispară din firma sau sa accepte posturi plătite mai prost , diminuări de salariu, condiții mai grele de lucru. Teroarea acesta apare atunci când firmele se contopesc, când apar doi oameni pe același post, atunci când noul management dorește sa schimbe subalternii din posturi pentru motive de incompatibilitate personala.
Nu discutam despre mobbingul orizontal, acela care se dezvolta intre salariații de același nivel. Mai exista si un mobbing întâlnit mai rar, mobbingul exercitat de către salariații de același nivel care se coalizează împotriva șefului sau a managerului lor.
Mobbingul orizontal, intre salariați de aceeași importanta poate apare în situația unei restructurări in firma, in situația vacantarii unui post de șef/ manager pentru care concurează mai multi candidați sau la indemnul șefului care exercita deja un mobbing vertical.
O alta caracteristica a mobbingului este ca se desfășoară constant si un timp îndelungat, se precizează in studii ca cel putin odată pe săptămâna si în decursul a sase luni minim.
Sa ne imaginam o firma care a fuzionat cu o alta si are un management nou. Deja noul management are o problema ca exista mai multi angajați pe aceleași posturi, sa spunem posturi de manageri, șefi , sefuleti. Neavând posibilitatea sa invoce incompetenta, indisciplină la serviciu, etc, managementul hotărăște inițierea unei activități de terorizare a celor care sunt in plus cu scopul de ai determina sa părăsească firma. Acesta este mobbingul strategic, mobbing vertical.
Pe vremea comuniștilor, dacă iti vedeai de treaba ta, nu erai incomod, nu te pasiona critica regimului, ieșeai la pensie de la locul de munca unde te-ai angajat la 18 ani. Ca sa iti pierzi locul de munca atunci era un fapt extrem de rar. Evident existau si atunci activități de hartuire, delațiuni, intimidare. Insa aceste activități nu puteau duce la părăsirea locului de munca, era o lupta pentru pozițiile din ierarhia organizației.
Acum însa, pentru motive care nu pot fi imputate salariatului, in firme se fac restructurări. Motivele sunt diverse si nu țin de angajații firmei: scad vânzările, se fac schimbări ale acționariatului, se contopesc firmele, etc. In condițiile in care managementul nu dorește o restructurare colectiva care implica si costuri se ajunge la decizia de a elimina diferiți salariați prin terorizarea lor la locul de munca având drept scop ca aceștia sa plece din firma.
Prin mobbing se terorizează angajații care urmează sa fie îndepărtați. Exista inclusiv firme specializate în activitatea de negociere a disponibilizărilor într-o societate. Activitatea asta a devenit extrem de specializata. Sunt manageri care in contractul lor de management prevăd genul acesta de restructurări fără sa precizeze exact ca vor face mobbing.
Efectiv mobbingul presupune o activitate intensa de presiune asupra salariatului pentru al face sa plece din organizație fără sa ceara nimic. Am văzut pe forumuri victime ale mobbingului care se lăudau cu faptul ca au demisionat si le-au spus ei nu știu ce ălora din conducere. Inițiatorul mobbingului chiar asta vrea, demisia celui vizat, plecarea lui.
Pentru a se ajunge la acesta faza însa mobbingul se desfășoară in etape. Scopul este ca victima sa fie izolata si terorizata. Se urmărește scăderea încrederii in sine, distrugerea personalității, minimalizarea valorii si contribuției persoanei respective, crearea unei stări de vinovăție.
Se începe prin ignorarea persoanei, prin întreruperea când acesta dorește sa-si exprime un punct de vedere, prin supraîncărcarea cu sarcini sau din contra, prin eliberarea completa de sarcini de serviciu.
Apoi urmează reproșurile făcute in public, cu scopul de a umili persoana vizata, glumele ironice si chiar răspândirea de zvonuri.
Tot in cazul acestui tip de mobbing, șeful care urmărește eliminarea salariatului din firma, încearcă si cauta sa-si găsească aliați si intre colegii victimei. In felul acesta asupra victimei se exercita o presiune si din partea colegilor, care asa dupa cum ii stim, sunt in stare sa facă orice numai sa-si scape pielea. Si colegii încep sa spună ca vina aparține celui agresat, ca trebuia sa facă nu știu ce ca sa rămână in gratiile conducerii, ca nu se poate sa te comporți asa cu seful, etc..
Victima mobbingului devine un om hăituit. La serviciu șeful nu este mulțumit, colegii s-au coalizat împotriva lui. Singurul sprijin vine din familie. Doar familia poate sa-l asculte si sa-l susțină. Din păcate, după o vreme, si cei din familie se satura sa-i asculte problemele. Încep si ei sa creadă ca de fapt problema este la el. In acesta faza si familia devine un agresor involuntar sub impresia faptului ca poate cei care exercita acest mobbing au de fapt dreptate.
In Germania victimele mobbingului isi dau demisia, in Suedia se sinucid.
Mobbingul nu este o activitate eficienta pentru firma. Se crează o stare tensionata, salariații se demotiveaza, devin vulnerabili, atașamentul fata de firma scade. In acesta situație productivitatea scade in mod evident. Starea asta se transmite si către clienții firmei, clienții pot alege sa lucreze cu alt furnizor care nu are asemenea probleme. Mobbingul produce pierderi in cazul firmei.
Din păcate soluțiile pentru mobbing sunt puține si fără un efect reparator echivalent. Exista deja state care au cuprins in legislația lor interzicerea mobbingului si sancțiuni pentru exercitarea mobbingului. Ca o recunoaștere a existentei acestui fenomen nociv s-a dezvoltat o întreaga specializare in cadrul psihologiei de consiliere pentru persoanele victime ale mobingului. Poate ca ar trebui gândita o consiliere a celor care fac mobbing.
Si noi avem legislație de drept al muncii, din păcate cei care ar trebui sa controleze aplicarea ei nu o fac. Daca ar face controale in toate multinationale din Bucuresti unde se lucrează peste program frecvent, unde se lucrează sâmbăta si duminica prin forțarea salariaților sa vina la birou ar putea aplica dreptul muncii. Din păcate nu o fac.
Daca departamentele de HR s-ar întări cu psihologi si chiar juriști care sa prevină si sa trateze mobbingul in mod explicit poate ca acest fenomen s-ar diminua.
Sindicatele ar trebui sa aibă cu precădere in obiectivele lor eliminarea mobbingului la locul de munca.
Exista si o atitudine de genul: asta e, nu avem ce face, este lumea in care trăim, e normal sa-si aleagă salariații pe care vor sa-i tina, etc.
Este de fapt cea mai nociva atitudine fata de mobbing. Prin atitudinea asta nu facem altceva decât sa incurajam mobbingul.
Cei care exercita mobbingul sunt in general carieriști fără scrupule, oameni lipsiți de sentimente, ipocriți, demenți, psihopați. A susține asemenea specimene sa se cocoațe pe structurile ierarhice ale firmelor este un lucru nociv in sine. Foarte multi dintre aceștia ar trebui sa stea internați in spitale psihiatrice. Exista o excelenta carte care se numește: Șerpii in costum sau când psihopatii vin la birou. Despre asta este vorba.
Vreau sa va spun ca mobbingul este un fapt absolut imoral, ilegal, lipsit de etica si nociv. Nu exista nici o scuza pentru inițiarea unei activități de mobbing. In mod normal acești oameni ar trebui eliminați din societate si izolați in rezervații de animale sălbatice. Acolo le e locul in măsura in care ei iubesc oamenii asa după cum se manifesta.
In Romania activitatea de mobbing este in floare mai ales ca au apărut foarte multe firme multinaționale pline de șerpi in costum si psihopați carieriști gata sa facă orice ca sa mai urce o treapta. Tocmai din acest motiv trebuie intensificata lupta in fata acestui fenomen.
Efectele mobbingului sunt de durata, uneori chiar toată viata. Trauma trăita din cauza terorizării la locul de munca se vindeca greu sau chiar deloc.
Nu ar fi rău dacă s-ar iniția o lege anti-mobbing. Dupa modelul celei din Franta sau Spania. Sau una originala din Romania.
Pe vremea comuniștilor, dacă iti vedeai de treaba ta, nu erai incomod, nu te pasiona critica regimului, ieșeai la pensie de la locul de munca unde te-ai angajat la 18 ani. Ca sa iti pierzi locul de munca atunci era un fapt extrem de rar. Evident existau si atunci activități de hartuire, delațiuni, intimidare. Insa aceste activități nu puteau duce la părăsirea locului de munca, era o lupta pentru pozițiile din ierarhia organizației.
Acum însa, pentru motive care nu pot fi imputate salariatului, in firme se fac restructurări. Motivele sunt diverse si nu țin de angajații firmei: scad vânzările, se fac schimbări ale acționariatului, se contopesc firmele, etc. In condițiile in care managementul nu dorește o restructurare colectiva care implica si costuri se ajunge la decizia de a elimina diferiți salariați prin terorizarea lor la locul de munca având drept scop ca aceștia sa plece din firma.
Prin mobbing se terorizează angajații care urmează sa fie îndepărtați. Exista inclusiv firme specializate în activitatea de negociere a disponibilizărilor într-o societate. Activitatea asta a devenit extrem de specializata. Sunt manageri care in contractul lor de management prevăd genul acesta de restructurări fără sa precizeze exact ca vor face mobbing.
Efectiv mobbingul presupune o activitate intensa de presiune asupra salariatului pentru al face sa plece din organizație fără sa ceara nimic. Am văzut pe forumuri victime ale mobbingului care se lăudau cu faptul ca au demisionat si le-au spus ei nu știu ce ălora din conducere. Inițiatorul mobbingului chiar asta vrea, demisia celui vizat, plecarea lui.
Pentru a se ajunge la acesta faza însa mobbingul se desfășoară in etape. Scopul este ca victima sa fie izolata si terorizata. Se urmărește scăderea încrederii in sine, distrugerea personalității, minimalizarea valorii si contribuției persoanei respective, crearea unei stări de vinovăție.
Se începe prin ignorarea persoanei, prin întreruperea când acesta dorește sa-si exprime un punct de vedere, prin supraîncărcarea cu sarcini sau din contra, prin eliberarea completa de sarcini de serviciu.
Apoi urmează reproșurile făcute in public, cu scopul de a umili persoana vizata, glumele ironice si chiar răspândirea de zvonuri.
Tot in cazul acestui tip de mobbing, șeful care urmărește eliminarea salariatului din firma, încearcă si cauta sa-si găsească aliați si intre colegii victimei. In felul acesta asupra victimei se exercita o presiune si din partea colegilor, care asa dupa cum ii stim, sunt in stare sa facă orice numai sa-si scape pielea. Si colegii încep sa spună ca vina aparține celui agresat, ca trebuia sa facă nu știu ce ca sa rămână in gratiile conducerii, ca nu se poate sa te comporți asa cu seful, etc..
Victima mobbingului devine un om hăituit. La serviciu șeful nu este mulțumit, colegii s-au coalizat împotriva lui. Singurul sprijin vine din familie. Doar familia poate sa-l asculte si sa-l susțină. Din păcate, după o vreme, si cei din familie se satura sa-i asculte problemele. Încep si ei sa creadă ca de fapt problema este la el. In acesta faza si familia devine un agresor involuntar sub impresia faptului ca poate cei care exercita acest mobbing au de fapt dreptate.
In Germania victimele mobbingului isi dau demisia, in Suedia se sinucid.
Mobbingul nu este o activitate eficienta pentru firma. Se crează o stare tensionata, salariații se demotiveaza, devin vulnerabili, atașamentul fata de firma scade. In acesta situație productivitatea scade in mod evident. Starea asta se transmite si către clienții firmei, clienții pot alege sa lucreze cu alt furnizor care nu are asemenea probleme. Mobbingul produce pierderi in cazul firmei.
Din păcate soluțiile pentru mobbing sunt puține si fără un efect reparator echivalent. Exista deja state care au cuprins in legislația lor interzicerea mobbingului si sancțiuni pentru exercitarea mobbingului. Ca o recunoaștere a existentei acestui fenomen nociv s-a dezvoltat o întreaga specializare in cadrul psihologiei de consiliere pentru persoanele victime ale mobingului. Poate ca ar trebui gândita o consiliere a celor care fac mobbing.
Si noi avem legislație de drept al muncii, din păcate cei care ar trebui sa controleze aplicarea ei nu o fac. Daca ar face controale in toate multinationale din Bucuresti unde se lucrează peste program frecvent, unde se lucrează sâmbăta si duminica prin forțarea salariaților sa vina la birou ar putea aplica dreptul muncii. Din păcate nu o fac.
Daca departamentele de HR s-ar întări cu psihologi si chiar juriști care sa prevină si sa trateze mobbingul in mod explicit poate ca acest fenomen s-ar diminua.
Sindicatele ar trebui sa aibă cu precădere in obiectivele lor eliminarea mobbingului la locul de munca.
Exista si o atitudine de genul: asta e, nu avem ce face, este lumea in care trăim, e normal sa-si aleagă salariații pe care vor sa-i tina, etc.
Este de fapt cea mai nociva atitudine fata de mobbing. Prin atitudinea asta nu facem altceva decât sa incurajam mobbingul.
Cei care exercita mobbingul sunt in general carieriști fără scrupule, oameni lipsiți de sentimente, ipocriți, demenți, psihopați. A susține asemenea specimene sa se cocoațe pe structurile ierarhice ale firmelor este un lucru nociv in sine. Foarte multi dintre aceștia ar trebui sa stea internați in spitale psihiatrice. Exista o excelenta carte care se numește: Șerpii in costum sau când psihopatii vin la birou. Despre asta este vorba.
Vreau sa va spun ca mobbingul este un fapt absolut imoral, ilegal, lipsit de etica si nociv. Nu exista nici o scuza pentru inițiarea unei activități de mobbing. In mod normal acești oameni ar trebui eliminați din societate si izolați in rezervații de animale sălbatice. Acolo le e locul in măsura in care ei iubesc oamenii asa după cum se manifesta.
In Romania activitatea de mobbing este in floare mai ales ca au apărut foarte multe firme multinaționale pline de șerpi in costum si psihopați carieriști gata sa facă orice ca sa mai urce o treapta. Tocmai din acest motiv trebuie intensificata lupta in fata acestui fenomen.
Efectele mobbingului sunt de durata, uneori chiar toată viata. Trauma trăita din cauza terorizării la locul de munca se vindeca greu sau chiar deloc.
Nu ar fi rău dacă s-ar iniția o lege anti-mobbing. Dupa modelul celei din Franta sau Spania. Sau una originala din Romania.
Comentarii
Trimiteți un comentariu