Nuculus

De mic mi-a fost frica, întâi frica de întuneric apoi frica de a rămâne singur, apoi mi-a fost frica de foc, de înălțime, de câini, de bau-bau, de mașini, de țiganii care fura copii, de doamna învățătoare, de băieții mai mari care ma băteau, de cearta mamei. Am învățat ca băieții nu plâng si am ascuns atunci frica în mine. Am ghemuito într-un cotlon ascuns unde numai eu știam ca exista. Nu vroiam sa știe nimeni ca mi-e frica, doar eram bărbat. Dar a continuat sa-mi fie frica, de examene, de ignorarea din partea fetelor, de faptul ca nu înțelegeam ce se petrece, de faptul ca eram prost îmbrăcat, ca nu știam sa fac nimic extraordinar, ca nu o sa intru la facultate, ca nu o sa termin facultatea, ca nu o sa am o prietena, ca nu știu ce sa fac cu o prietena, ca o sa fiu un ratat, ca o sa fiu un bețiv, ca nu o sa ajung nimic, ca nu știu nimic, ca nu sunt deajuns de bun, ca nu pot. Mai târziu am crezut ca știu sa-mi stăpânesc frica dar ea a continuat, mi-e frica ca o sa ajung sărac, ca nu am…

‘’Odată ce ai scăpat de integritate restu-i floare la ureche’’ spunea celebrul JR din serialul atât de popular în comunism Dallas. Foarte mulți romani s-au uitat la vremea respectiva la acest serial, mulți dintre ei au ajuns sa-l admire pe JR pentru faptul ca era un descurcăreț și ieșea întotdeauna bazma curata din toate buclucurile pe care le genera. Dupa revoluție în societatea romanesca s-a iscat un soi de sminteala generala cu unicul scop al oamenilor de a acumula cât mai multa avere prin orice mijloace. Practic am învățat ca în capitalism nu este interzisa nici un fel de lovitura, nici măcar loviturile sub centura. In felul asta au apărut puzderie de manipulatori, oameni care încearcă sa-i controleze pe cei din jurul lor cu scopul de ai face sa facă sau sa nu facă ceva în interesul lor. In cele mai multe cazuri este vorba de câștiguri materiale evidente. In literatura de specialitate se vorbește și despre manipularea pozitiva ca răspuns la întrebarea cât de etica este manipularea.…

Un ronin care merge din sat în sat sau la periferia orașelor, doarme pe unde apuca, mănâncă ce se găsește. Haine mele sunt deja prea vechi și prea rupte sa mai amintească de samuraiul care am fost. Nu cerșesc însa primesc cu bucurie o pomana. Maeștrii mei sunt deja bătrâni sau chiar morți, multi dintre ei au sfârșit ca mine, ronini hoinari fără de angajament. Sabia mea veche călita în lupte legendare încă mai taie capetele vrăjmașilor. Trupul îmi este plin de cicatricile luptelor duse, toate câștigate. Cel mai rău ma dor rănile din spate, răni făcute de camarazii mei care m-au înjunghiat las . Am purtat războaie mari și lungi pentru shogunul meu, am ieșit învingători, am sărbătorit, am ras și ne-am desfătat în lux. Vremurile alea au trecut. Shogunul meu a îmbătrânit si au venit alții mai tineri, nu m-au vrut, m-au aruncat ca pe un câine in strada ca și cum niciodată nu as fi luptat pentru ei. Bătrânul shogun m-ar fi ținut chiar și numai pentru amintirea vremurilor de glorie însa cei ti…