Nuculus

Daca gafai nu va mirați , am fost hăituit   și   linșat Pe străzile   orașului  minunat De oamenii blânzi  cu fete lungi Care slujesc la templul întrebărilor   fără   răspuns M-au judecat într -un proces în   piața  publica Pentru ca am ras printre flori de cireș   în  luna mai Pentru ca am cantat la fluier din os de unicorn Si nu am vrut sa beau apa din izvoarele lor Asa ceva nu s-a mai auzit în  minunatul  oraș Al oamenilor blânzi  cu fete lungi Apoi m-au alungat din lumea asta  Mi-au spart capul cu verbe și  adverbe Cu laturi și   murături , cu măgarii   și  mojicii M-au strivit în  menghina moralei M-au înjunghiat  cu arma vigilentei  Abia am scăpat  din mana lor Pe străzi  mici și   întortocheate M-am certat cu lumea pentru un petic de cer Pentru mireasma florilor și  pentru iubire Am rămas  certat cu lumea pentru o fărâma  de  speranță Pe fundul sacului de gunoi și  putregai Sunt vinovat ca florile sunt parfumate   Ca porumbeii se giug

Iubita mea e limpede si năvalnica Ne-am iubit toata noaptea pe câmpuri cu maci roșii Iar dimineața a cantat în biserica lor Un cântec vesel, zburdalnic dar pe care ei nu l-au înțeles Atunci au învinovățit-o de vrăjitorie Iubita mea e pasare care zboară pe cer pana la soare Inchizitorii au haine lungi și negre pana la pământ Soarele se lupta sa iasă din negura nopții Un strigoi cu fata de femeie vopsita cu buze subțiri Striga în gura mare ca asa ceva nu e permis Un cântec atât de vesel nu a mai fost auzit Iar biserica se va dărâma peste ei fiindu-le mormânt Din fundul salii vorbește și o gospodina In timp ce mănâncă fluturi și flori de maci Iar un cameleon din primul rând Plânge și rade cu lacrimi de neîncredere și tristețe Atunci când pasarea de diamant le cânta în fata Se retrag dulăii în cuștile lor Apoi ii convoacă secretarul cu propaganda Sa facă o ședință de înfierare a obscurantismului Toti ceilalți din biserica tac ca niște morți Asa cum

De mic mi-a fost frica, întâi frica de întuneric apoi frica de a rămâne singur, apoi mi-a fost frica de foc, de înălțime, de câini, de bau-bau, de mașini, de țiganii care fura copii, de doamna învățătoare, de băieții mai mari care ma băteau, de cearta mamei. Am învățat ca băieții nu plâng si am ascuns atunci frica în mine. Am ghemuito într-un cotlon ascuns unde numai eu știam ca exista. Nu vroiam sa știe nimeni ca mi-e frica, doar eram bărbat. Dar a continuat sa-mi fie frica, de examene, de ignorarea din partea fetelor, de faptul ca nu înțelegeam ce se petrece, de faptul ca eram prost îmbrăcat, ca nu știam sa fac nimic extraordinar, ca nu o sa intru la facultate, ca nu o sa termin facultatea, ca nu o sa am o prietena, ca nu știu ce sa fac cu o prietena, ca o sa fiu un ratat, ca o sa fiu un bețiv, ca nu o sa ajung nimic, ca nu știu nimic, ca nu sunt deajuns de bun, ca nu pot. Mai târziu am crezut ca știu sa-mi stăpânesc frica dar ea a continuat, mi-e frica ca o sa ajung sărac, ca nu am

‘’Odată ce ai scăpat de integritate restu-i floare la ureche’’ spunea celebrul JR din serialul atât de popular în comunism Dallas. Foarte mulți romani s-au uitat la vremea respectiva la acest serial, mulți dintre ei au ajuns sa-l admire pe JR pentru faptul ca era un descurcăreț și ieșea întotdeauna bazma curata din toate buclucurile pe care le genera. Dupa revoluție în societatea romanesca s-a iscat un soi de sminteala generala cu unicul scop al oamenilor de a acumula cât mai multa avere prin orice mijloace. Practic am învățat ca în capitalism nu este interzisa nici un fel de lovitura, nici măcar loviturile sub centura. In felul asta au apărut puzderie de manipulatori, oameni care încearcă sa-i controleze pe cei din jurul lor cu scopul de ai face sa facă sau sa nu facă ceva în interesul lor. In cele mai multe cazuri este vorba de câștiguri materiale evidente. In literatura de specialitate se vorbește și despre manipularea pozitiva ca răspuns la întrebarea cât de etica este manipul

Un ronin care merge din sat în sat sau la periferia orașelor, doarme pe unde apuca, mănâncă ce se găsește. Haine mele sunt deja prea vechi și prea rupte sa mai amintească de samuraiul care am fost. Nu cerșesc însa primesc cu bucurie o pomana. Maeștrii mei sunt deja bătrâni sau chiar morți, multi dintre ei au sfârșit ca mine, ronini hoinari fără de angajament. Sabia mea veche călita în lupte legendare încă mai taie capetele vrăjmașilor. Trupul îmi este plin de cicatricile luptelor duse, toate câștigate. Cel mai rău ma dor rănile din spate, răni făcute de camarazii mei care m-au înjunghiat las . Am purtat războaie mari și lungi pentru shogunul meu, am ieșit învingători, am sărbătorit, am ras și ne-am desfătat în lux. Vremurile alea au trecut. Shogunul meu a îmbătrânit si au venit alții mai tineri, nu m-au vrut, m-au aruncat ca pe un câine in strada ca și cum niciodată nu as fi luptat pentru ei. Bătrânul shogun m-ar fi ținut chiar și numai pentru amintirea vremurilor de glorie însa cei