Treceți la conținutul principal

Sunt un ronin

Un ronin care merge din sat în sat sau la periferia orașelor, doarme pe unde apuca, mănâncă ce se găsește. Haine mele sunt deja prea vechi și prea rupte sa mai amintească de samuraiul care am fost. Nu cerșesc însa primesc cu bucurie o pomana. Maeștrii mei sunt deja bătrâni sau chiar morți, multi dintre ei au sfârșit ca mine, ronini hoinari fără de angajament.
Sabia mea veche călita în lupte legendare încă mai taie capetele vrăjmașilor. Trupul îmi este plin de cicatricile luptelor duse, toate câștigate. Cel mai rău ma dor rănile din spate, răni făcute de camarazii mei care m-au înjunghiat las . Am purtat războaie mari și lungi pentru shogunul meu, am ieșit învingători, am sărbătorit, am ras și ne-am desfătat în lux. Vremurile alea au trecut. Shogunul meu a îmbătrânit si au venit alții mai tineri, nu m-au vrut, m-au aruncat ca pe un câine in strada ca și cum niciodată nu as fi luptat pentru ei. Bătrânul shogun m-ar fi ținut chiar și numai pentru amintirea vremurilor de glorie însa cei tineri i-au spus ca sunt o povara, un cal mort, un ghinion. Asa ca în cele din urma am ajuns un ronin. In cele din urma l-au făcut pe bătrân sa-și facă seppuku ca sa nu-i mai încurce. 
Maeștri mei m-au învățat sa mânui bine sabia, apoi am învățat tehnica și strategie, am fost avansat repede. Unde era lupta mai grea acolo ma trimiteau, nu mai pridideau cu laudele și cadourile, viata părea fără umbre. E adevarat ca atunci când vedeam alți ronini hoinărind lihniți de foame pe străzile prăfuite din marginea orașelor o clipa cădeam pe gânduri, apoi ma luam cu altele si uitam.
Gheișele pe care le-am adus shogunului cel tânăr odată urcate în patul lui m-au vorbit de rău, au vrut sa scape de povara de a-mi fi cumva îndatorate, mai bine sa dispar sa nu le mai aduc aminte cum le-am cules de pe străzi nemâncate. 
Nu e vorba ca și astăzi am curajul sa-i înfrunt pe cei mai buni, măcar sa mor cu cinste și onoare. Dar ei ma ocolesc cu un rânjet șiret in coltul gurii, ei știu ca as putea sa-i dobor și nu vor sa-și piardă capul. Atunci când merg la casa unui shogun sa ma ia în slujba samurai cei tineri dar și cei de vârsta adesea ii șoptesc în urechi sfaturi misele, ca nu e bine sa ne complicam, e terminat, o sa ne facă probleme, e prea orgolios și o sa vrea sa ne ia locul, sa nu uitam ca ne-a adus o grămada de pierderi când a luptat pentru sogunul lui, sa-l lăsam ca-și merita soarta.
Cei pe al cărui cap stăteam ceva timp în urma astăzi rad cu gura pana la urechi, sunt fericiți ca ei nu m-au învins însa ai mei m-au renegat.
Unui ronin nu-i mai rămâne nimic decât onoarea, e sigurul lucru de care se poate agăța ca sa poate sa-si ducă viata mizerabila mai departe.
Pe toți samuraii ăștia de astăzi i-am învins în trecut, și atunci când ne pregăteam în școlile de samurai dar  mai ales mai târziu pe câmpul de lupta. Multi ma considerau un maestru, un mentor, un model. Astăzi când ma vad se grăbesc pe partea cealaltă a drumului, își muta privirea de la mine repede ca sa nu fie nevoiți sa schimbe vreo vorba.    
Am ajutat și eu câțiva ronini căzuți în dizgrație, le-am pus o vorba buna, i-am salvat de la pieire, fără sa ma gândesc vreodată la recompense, nici măcar nu m-am gândit ca voi ajunge ca ei. Astăzi ma tratează cu și mai mare dispreț decât cei pentru care nu am făcut nimic. Probabil ca îndatorarea lor ii face sa fie răzbunători, nu vor sa-și mai întâlnească trecutul în care erau nemernici și au fost salvați, trecutul în care ei nu s-au putut descurca singuri.
Merg pe străzi, dorm prin păduri, mănânc coaja de copac ca lupii, sunt tot timpul singur. Pana la urma era de așteptat sa ajung asa, toate în viata au o plata,asta e plata mea.
Din când în când ma mai angajează un negustor mai bogat sa-i elimin dușmanii, slujbe scurte plătite prost. Le accept ca sa pot supraviețui câteva săptămâni.
Daca măcar un shogun si-ar da seama cât de multa nevoie are de experiența mea atunci voi scoate iarăși sabia din teaca și am sa-mi răpun dușmanii pe câmpul de bătălie.  
Pana atunci însa voi trai ca un cerșetor în mizerie.
Asa gândea un ronin intre doua vârste, îndesat cu pasul apăsat, chelbos și cu barba neîngrijită, mergând înspre Soare-Apune.
Acum noi nu știm ce s-a întâmplat mai departe cu el, a murit cu onoare făcându-și seppuku sau s-a angajat la un nou sogun unde a tăiat capetele dușmanilor. 

Imagine similară

Postări populare de pe acest blog

Despre mecanica coruptiei

articol publicat pe Republica


Corupția și lupta împotriva corupției au devenit extrem de populare după ce au ajuns redute in politica pe arena dezbaterilor publice.Uneori am impresia ca vorbim despre bombe atomice, dezamorsarea fenomenului este complicata și stârnește pasiuni interesate. Pana la urma ce este corupția, cine sunt corupții și ce vor ei? - parafrazând o celebra zicere postrevoluționară. Daca ne ducem la Dex o sa vedem ca vorbim despre o abatere de la moralitate, de la cinste, de la datorie. Destul de vag și general, dacă ne ducem la incriminarea legislativa aflam ca infracțiunea de corupție defapt privește o paleta mai larga de infracțiuni începând cu darea și luarea de mita, spălarea de bani, furt, frauda, favoritism, clientelism, evaziune fiscala,  etc. Mai aflam ca poate exista mica corupție  dar și marea corupție. Mica corupție este specifica oamenilor mici, obișnuiți, asa ca noi,  cei care dau o atenție la ghișeu, la autorități, care duc o ciocolata și un pachet de c…

Debut

Sa spunem ca mi-am luat inima în dinți și am trimis câteva poezii la Cenaclul literar Noduri și Semne din Galați.
Din punctul meu de vedere un debut oficial târziu, când fructele s-au copt în copacul meu singuratic, plin de amintiri și fluturi năuci.
Câteva omizi mănâncă frunze ca sa le crească aripi cât pentru o viata trăita.




Sa bem deci o cupa de șampanie amestecata cu vin pelin pentru eroism și curaj. Niciodata nu e prea târziu, uneori e prea devreme. 



Daca ma cautați nu sunt acasă, am plecat pe Luna sa petrec cu iubita mea care scrie poezii.






Mobbingul sau teroarea organizata in firma

Nu mi-am imaginat ca schimbările de la Revoluție vor merge pana aici. In cadrul relațiilor de munca. Daca înainte deteriorarea relațiilor de munca intre colegi sau cu echipa de conducere avea deseori o nota politica, măcar ca și justificare, acum , terorizarea salariatului la munca a devenit un sport național. Si nu din rațiuni politice, ci din rațiuni de eficienta și rentabilitate.  Bolile secolului asta sunt fără doar sau poate bolile psihice. Depresie , anxietate, boli răspândite pe scara larga. Degenerarea acestor boli psihice duce la afecțiuni mult mai grave. Iar o mare parte a cauzelor declanșării acestora este chiar locul de munca, serviciul . Fenomenul asta este atât de răspândit încât deja se studiază in școli, se fac sondaje, analize, începe sa fie definit din ce în ce mai precis, se fac reglementari legislative.  Este o boala cronica a societății moderne. Multa lume o recunoște însa se pare ca încă nu avem medicamentul necesar. Nu  este intenția mea sa dezvolt un studiu pe…

Plumbuita

Cuvântul mahala nu are nimic peiorativ la originea lui. In turca mahala înseamna o parte a orașului. Inițial tot Bucureștiul era o suma de mahalale. Ulterior, după ce moda occidentala a intervenit în viata bucureștenilor, mahalaua a rămas acea parte a orașului care nu s-a aliniat modernizării si a căpătat un sens negativ. In mahala oamenii nu s-au descotorosit de obiceiurile vechi orientale, au rămas ancorați in epoca fanariota. Viata in mahala a rămas atârnata in timp ignorând trecerea acestuia.  Plumbuita este una dintre ultimele mahalale din Bucureștiul de astăzi. Atunci când m-am mutat in Plumbuita, zona din vechiul cartier Colentina, la ieșirea din Bucuresti prin Doamna Ghica, Voluntari, Afumați spre Moldova, pe strada încă mai erau cișmele,nu era canalizare,  existau case fără electricitate. In Plumbuita toată lumea știa totul despre toată lumea. Se trăia după un ritm de viata lent, orice schimbare de pe strada devenea un eveniment important pentru toți locuitorii. Din capul lo…

Certat cu lumea

Daca gafai nu va mirați, am fost hăituitșilinșatPe străzileorașului minunatDe oamenii blânzi cu fete lungiCare slujesc la templul întrebărilorfărărăspunsM-au judecat într-un proces înpiața publicaPentru ca am ras printre flori de cireșîn luna maiPentru ca am cantat la fluier din os de unicornSi nu am vrut sa beau apa din izvoarele lorAsa ceva nu s-a mai auzit în minunatul orașAl oamenilor blânzi cu fete lungiApoi m-au alungat din lumea asta Mi-au spart capul cu verbe și adverbeCu laturi șimurături, cu măgariiși mojiciiM-au strivit în menghina moraleiM-au înjunghiat cu arma vigilentei Abia am scăpat din mana lorPe străzi mici șiîntortocheate