Trăim într-o lume grăbită în care nimeni nu mai are răbdare să învețe, să explice, să înțeleagă. Totul este concentrat în informațîi furnizate că niște pastile pentru creștere. Învățăturile despre viață sunt cuprinse în învățături sub formă unor sloganuri sau citate inventate de persoane submediocre. A apărut boală Poptămaș, lucruri simple, evidente, platitudini, emise sub formă unor înțelepciuni fără seamăn. Societatea tinde să eticheteze și să claseze toate faptele de viață exact cum se aplică procedurile într-o multinațională.
Lucrurile astea nu sunt nocive decât în măsura în care poluează mediul internetului și necesită o muncă de evitare. Există însa stereotipuri absolut nocive, chiar perverse. Câteva dintre ele:
În viață trebuie să faci ce iți place. În viață trebuie să faci cu plăcere ceea ce faci. Evident că se referă la muncă. Și din asta bineînțeles derivă și :Nu trebuie să munceșți ceva ce nu îți face plăcere.
Bineînțeles că autorul anonim nu ne explică cum trebuie să procedezi în situația în care nu îți place ce faci dar nici nu îți displace. Te afli într-o situație de distanță egală față de ambele impresii. Cred că situația asta nu a fost prevăzută și în condițiile astea i-au sărit siguranțele de protecție și nu mai funcționeză creierul electronic.
În realitate marea majoritate a oamenilor pe lumea asta se află defapt în acesta situație. Adică nici nu dezvoltă o pasiune nemaintalnita față de muncă prestată dar nici nu o urăsc în așa măsura încât să nu o poată face. Dar psihologii ăștia de trei parale nu pot să prevadă o asemenea situație.
Un alt stereotip este acela că Eșți tânăr și ai toată viață înainte.
Din aplicarea acestui îndemn se înțelege că nu trebuie să-ți faci probleme, ai 25 de ani și lucrurile se vor rezolva în timp. În realitate nu este deloc așa. Situația de a avea 25 de ani nu este deloc un avantaj în a rezolva problemele de viață, familie, copii, etc. Dacă nu faci nimic nu se va rezolva absolut nimic. Faptul că ai 25 de ani este un aspect biologic. Și cei care au astăzi 80 de ani au avut odată 25 de ani. Nu e nicio realizare în a avea 25 de ani. Mai mult, într-un orizont de timp vei putea avea și tu 80 de ani. Deci este o gândire absolut imbecilă aceia prin care crezi că dacă lași timpul să lucreze lucrurile se vor rezolva de la sine. În nici un caz.
Ceea ce nu înțeleg tinerii de 25 de ani care se complac în cele două stereotipuri este următorul fapt absolut practic. Eșți profesor, jurist , vânzător, lucrezi-în call-center etc și câștigi de exemplu 350 de euro. Faci ce îți place pentru că așa am învățat din primul stereotip. În nici un caz nu faci ceva ce nu îți face plăcere . Asta înseamna că tu câștigi într-un an 4200 euro. Asta înseamna că în 40 de muncă tu vei câștiga 168.000 euro. Privește bine suma asta : 168.000 euro. Atât este valoarea ta. Tu niciodată nu îți vei permite lucruri care depășesc acesta suma. Atunci când auzi că un lucru depășește acesta suma tu trebuie să-ți dai seama că nu îți permiți. Adică pur și simplu nu ai banii necesari. Dacă nu ai părinți bogați sau rude care să te miluiască cu vreo moștenire cam asta e limita ta. Ar trebui din suma asta să mai scădem și cheltuielile de întreținere, chirie, haine,etc. În principiu din suma asta de 350 euro tu nu poți face economii. Și te trezeșți la 45 de ani că nu ai făcut nimic. Nu ai familie, nu ai copii, nu ai casă, poate nici mașînă. Și până la 65 de ani mai sunt 20 de ani pe care îi străbați că și pe primii 20 . Oricum este greu să te reorientezi profesional sau să faci o revoluție în viață ta în măsura în care nu ai putut face asta până acum. Adică o să devi un ratat fără să-ți dai seama. O persoană mediocră fără nici un orizont care a făcut ce i-a plăcut și a așteptat că viață să-i rezolve problemele pentru că odată a fost tânăra. Între timp nu îți mai spune nimeni că eșți tânăr și ai viață înainte.
Eu aș introduce responsabilitatea civilă sau chiar penală pentru cei care dau sfaturi de genul asta în viață. Oamenii ăștia care vorbesc așa sunt în general lipsiți de orice responsabilitate, adică nu își asumă responsabilitatea vorbelor debitate. Un om care s-a ratat în viață urmând asemenea sfaturi nu poate cere despăgubiri de la un tip care odată l-a intrumat pe calea asta. Cei care dau sfaturile astea pot fi în primul rând părintii. Ei cred că dacă copilul lor face ce își dorește de exemplu va fi un matur fericit. De multe ori își proiectează propria nefericire în aceste sfaturi părinteșți. Nefericirea proprie este oricum individuală și poate avea o cauza important inclusiv datorită unor așteptări prea mari de la propria viață. Mai dau asemenea sfaturi psihologi și psiholoage de obicei extrem de tineri care nu au nici ce-a mai mică experiență de viață. Pe ăștia eu i-aș pune să plătescă pentru asemenea sfaturi. Mai ales că ei se presupune că sunt specialișți. În măsura în care le prezintă tinerilor tot tabloul atunci pot să consider că sunt oneșți. Adică: vrei să fi jurnalist? Foarte bine, știi ce te așteaptă? Curvăsărie, mâncătorie, nedreptăți și bineînțeles sărăcie. Că doar nu credeai că toată lumea câștiga premiul Pullitzer. În condițiile astea mai vrei? Adică să se prezinte toate aspectele unei alegeri de genul asta.
În general lucrurile mai neplăcute , muncile acelea care nu nasc pasiunea nimănui, dar care de cele mai multe ori sunt foarte importante, sunt cel mai bine plătite. Asigura un nivel de trăi decent.
Ce înseamna decentă din punctul meu de vedere.:
O casă, dacă se poate la curte ar fi minunat, o mașînă bună, două concedii pe an oriunde sau aproape oriunde, o educație bună pentru copii.
Am prezentat mai sus un aspect legat de stereotipuri din domeniul alegerii carierei, stereotipuri nocive și chiar distructive.
Ce poți face dacă te afli în acesta situație?
Analizează de ce ai ajuns în situația asta. Vezi cine sau ce anume te-a îndreptat spre așa ceva și elimina imediat din viață ta. Dacă ai un grup de prieteni în care toată lumea e blazată părăsește-l.
Dacă vezi că te afli într-o situație în care evoluția ta e prea înceată sau chiar deloc trebuie să faci schimbări majore în viață ta. Trebuie să-ți schimbi locul de muncă sau chiar meseria. Trebuie să iți schimbi chiar și țară de reședința dacă este nevoie. Trebuie să-ți cauți un grup de prieteni pozitivi care te pot ajută chiar prin propriul exemplu.
Și mai ales, frațîi mei cu pută verde, nu mai dați sfaturi altora.
Comentarii
Trimiteți un comentariu