Treceți la conținutul principal

Stereotipuri, platitudini dar și tâmpenii pur și simplu

Trăim într-o lume grăbită în care nimeni nu mai are răbdare să învețe, să explice, să înțeleagă. Totul este concentrat în informațîi furnizate că niște pastile pentru creștere. Învățăturile despre viață sunt cuprinse în învățături sub formă unor sloganuri sau citate inventate de persoane submediocre. A apărut boală Poptămaș, lucruri simple, evidente, platitudini, emise sub formă unor înțelepciuni fără seamăn. Societatea tinde să eticheteze și să claseze toate faptele de viață exact cum se aplică procedurile într-o multinațională.
Lucrurile astea nu sunt nocive decât în măsura în care poluează mediul internetului și necesită o muncă de evitare. Există însa stereotipuri absolut nocive, chiar perverse. Câteva dintre ele:
În viață trebuie să faci ce iți place. În viață trebuie să faci cu plăcere ceea ce faci.  Evident că se referă la muncă. Și din asta bineînțeles derivă și :Nu trebuie să munceșți ceva ce nu îți face plăcere. 
Bineînțeles că autorul anonim nu ne explică cum trebuie să procedezi în situația în care nu îți place ce faci dar nici nu îți displace. Te afli într-o situație de distanță egală față de ambele impresii. Cred că situația asta nu a fost prevăzută și în condițiile astea i-au sărit siguranțele de protecție și nu mai funcționeză creierul electronic.
În realitate marea majoritate a oamenilor pe lumea asta se află defapt în acesta situație. Adică nici nu dezvoltă o pasiune nemaintalnita față de muncă prestată dar nici nu o urăsc în așa măsura încât să nu o poată face. Dar psihologii ăștia de trei parale nu pot să prevadă o asemenea situație.
Un alt stereotip este acela că Eșți tânăr și ai toată viață înainte. 
Din aplicarea acestui îndemn se înțelege că nu trebuie să-ți faci probleme, ai 25 de ani și lucrurile se vor rezolva în timp. În realitate nu este deloc așa. Situația de a avea 25 de ani nu este deloc un avantaj în a rezolva problemele de viață, familie, copii, etc. Dacă nu faci nimic nu se va rezolva absolut nimic. Faptul că ai 25 de ani este un aspect biologic. Și cei care au astăzi 80 de ani au avut odată 25 de ani. Nu e nicio realizare în a avea 25 de ani. Mai mult, într-un orizont de timp vei putea avea și tu 80 de ani. Deci este o gândire absolut imbecilă aceia prin care crezi că dacă lași timpul să lucreze lucrurile se vor rezolva de la sine. În nici un caz.
Ceea ce nu înțeleg tinerii de 25 de ani care se complac în cele două stereotipuri este următorul fapt absolut practic. Eșți profesor, jurist , vânzător, lucrezi-în call-center etc și câștigi de exemplu 350 de euro. Faci ce îți place pentru că așa am învățat din primul stereotip. În nici un caz nu faci ceva ce nu îți face plăcere . Asta înseamna că tu câștigi într-un an 4200 euro. Asta înseamna că în 40 de muncă tu vei câștiga 168.000 euro. Privește bine suma asta : 168.000 euro. Atât este valoarea ta. Tu niciodată nu îți vei permite lucruri care depășesc acesta suma. Atunci când auzi că un lucru depășește acesta suma tu trebuie să-ți dai seama că nu îți permiți. Adică pur și simplu nu ai banii necesari. Dacă nu ai părinți bogați sau rude care să te miluiască cu vreo moștenire cam asta e limita ta. Ar trebui din suma asta să mai scădem și cheltuielile de întreținere, chirie, haine,etc. În principiu din suma asta de 350 euro tu nu poți face economii. Și te trezeșți la 45 de ani că nu ai făcut nimic. Nu ai familie, nu ai copii, nu ai casă, poate nici mașînă. Și până la 65 de ani mai sunt 20 de ani pe care îi străbați că și pe primii 20 . Oricum este greu să te reorientezi profesional sau să faci o revoluție în viață ta în măsura în care nu ai putut face asta până acum. Adică o să devi un ratat fără să-ți dai seama. O persoană mediocră fără nici un orizont care a făcut ce i-a plăcut și a așteptat că viață să-i rezolve problemele pentru că odată a fost tânăra. Între timp nu îți mai spune nimeni că eșți tânăr și ai viață înainte.
Eu aș introduce responsabilitatea civilă sau chiar penală pentru cei care dau sfaturi de genul asta în viață. Oamenii ăștia care vorbesc așa sunt în general lipsiți de orice responsabilitate, adică nu își asumă responsabilitatea vorbelor debitate. Un om care s-a ratat în viață urmând asemenea sfaturi nu poate cere despăgubiri de la un tip care odată l-a intrumat pe calea asta. Cei care dau sfaturile astea pot fi în primul rând părintii. Ei cred că dacă copilul lor face ce își dorește de exemplu va fi un matur fericit. De multe ori își proiectează propria nefericire în aceste sfaturi părinteșți. Nefericirea proprie este oricum individuală și poate avea o cauza important inclusiv datorită unor așteptări prea mari de la propria viață. Mai dau asemenea sfaturi psihologi și psiholoage de obicei extrem de tineri care nu au nici ce-a mai mică experiență de viață. Pe ăștia eu i-aș pune să plătescă pentru asemenea sfaturi. Mai ales că ei se presupune că sunt specialișți. În măsura în care le prezintă tinerilor tot tabloul atunci pot să consider că sunt oneșți. Adică: vrei să fi jurnalist? Foarte bine, știi ce te așteaptă? Curvăsărie, mâncătorie, nedreptăți și bineînțeles sărăcie. Că doar nu credeai că toată lumea câștiga premiul Pullitzer. În condițiile astea mai vrei? Adică să se prezinte toate aspectele unei alegeri de genul asta.
În general lucrurile mai neplăcute , muncile acelea care nu nasc pasiunea nimănui, dar care de cele mai multe ori sunt foarte importante, sunt cel mai bine plătite. Asigura un nivel de trăi decent.
Ce înseamna decentă din punctul meu de vedere.:
O casă, dacă se poate la curte ar fi minunat, o mașînă bună, două concedii pe an oriunde sau aproape oriunde, o educație bună pentru copii.
Am prezentat mai sus un aspect legat de stereotipuri din domeniul alegerii carierei, stereotipuri nocive și chiar distructive.
Ce poți face dacă te afli în acesta situație?
Analizează de ce ai ajuns în situația asta. Vezi cine sau ce anume te-a îndreptat spre așa ceva și elimina imediat din viață ta. Dacă ai un grup de prieteni în care toată lumea e blazată părăsește-l.  
Dacă vezi că te afli într-o situație în care evoluția ta e prea înceată sau chiar deloc trebuie să faci schimbări majore în viață ta. Trebuie să-ți schimbi locul de muncă sau chiar meseria. Trebuie să iți schimbi chiar și țară de reședința dacă este nevoie. Trebuie să-ți cauți un grup de prieteni pozitivi care te pot ajută chiar prin propriul exemplu.
Și mai ales, frațîi mei cu pută verde, nu mai dați sfaturi altora.










Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Plumbuita

Cuvântul mahala nu are nimic peiorativ la originea lui. In turca mahala înseamna o parte a orașului. Inițial tot Bucureștiul era o suma de mahalale. Ulterior, după ce moda occidentala a intervenit în viata bucureștenilor, mahalaua a rămas acea parte a orașului care nu s-a aliniat modernizării si a căpătat un sens negativ. In mahala oamenii nu s-au descotorosit de obiceiurile vechi orientale, au rămas ancorați in epoca fanariota. Viata in mahala a rămas atârnata in timp ignorând trecerea acestuia.  Plumbuita este una dintre ultimele mahalale din Bucureștiul de astăzi. Atunci când m-am mutat in Plumbuita, zona din vechiul cartier Colentina, la ieșirea din Bucuresti prin Doamna Ghica, Voluntari, Afumați spre Moldova, pe strada încă mai erau cișmele,nu era canalizare,  existau case fără electricitate. In Plumbuita toată lumea știa totul despre toată lumea. Se trăia după un ritm de viata lent, orice schimbare de pe strada devenea un eveniment important pentru toți locuito

Despre mecanica coruptiei

articol publicat pe Republica Corupția și lupta împotriva corupției au devenit extrem de populare după ce au ajuns redute in politica pe arena dezbaterilor publice.Uneori am impresia ca vorbim despre bombe atomice, dezamorsarea fenomenului este complicata și stârnește pasiuni interesate. Pana la urma ce este corupția, cine sunt corupții și ce vor ei? - parafrazând o celebra zicere postrevoluționară. Daca ne ducem la Dex o sa vedem ca vorbim despre o abatere de la moralitate, de la cinste, de la datorie. Destul de vag și general, dacă ne ducem la incriminarea legislativa aflam ca infracțiunea de corupție defapt privește o paleta mai larga de infracțiuni începând cu darea și luarea de mita, spălarea de bani, furt, frauda, favoritism, clientelism, evaziune fiscala,  etc. Mai aflam ca poate exista mica corupție  dar și marea corupție. Mica corupție este specifica oamenilor mici, obișnuiți, asa ca noi,  cei care dau o atenție la ghișeu, la autorități, care duc o ciocolata și un pachet

Debut

Sa spunem ca mi-am luat inima în dinți și am trimis câteva poezii la Cenaclul literar Noduri și Semne din Galați. Din punctul meu de vedere un debut oficial târziu, când fructele s-au copt în copacul meu singuratic, plin de amintiri și fluturi năuci. Câteva omizi mănâncă frunze ca sa le crească aripi cât pentru o viata trăita. Sa bem deci o cupa de șampanie amestecata cu vin pelin pentru eroism și curaj. Niciodata nu e prea târziu, uneori e prea devreme.  Daca ma cautați nu sunt acasă, am plecat pe Luna sa petrec cu iubita mea care scrie poezii.

Mobbingul sau teroarea organizata in firma

Nu mi-am imaginat ca schimbările de la Revoluție vor merge pana aici. In cadrul relațiilor de munca. Daca înainte deteriorarea relațiilor de munca intre colegi sau cu echipa de conducere avea deseori o nota politica, măcar ca și justificare, acum , terorizarea salariatului la munca a devenit un sport național. Si nu din rațiuni politice, ci din rațiuni de eficienta și rentabilitate.  Bolile secolului asta sunt fără doar sau poate bolile psihice. Depresie , anxietate, boli răspândite pe scara larga. Degenerarea acestor boli psihice duce la afecțiuni mult mai grave. Iar o mare parte a cauzelor declanșării acestora este chiar locul de munca, serviciul . Fenomenul asta este atât de răspândit încât deja se studiază in școli, se fac sondaje, analize, începe sa fie definit din ce în ce mai precis, se fac reglementari legislative.  Este o boala cronica a societății moderne. Multa lume o recunoște însa se pare ca încă nu avem medicamentul necesar. Nu  este intenția mea sa dezvolt un st

Religia, opiumul popoarelor

O definiție. Religia este instrumentul prin care cei care conduc popoarele reușesc să stăpânească oamenii prin promisiunea unui Paradis după Sfârșitul Lumii.Adică îndură astăzi ca să-ți fie bine în viață de apoi. Religia oferă iluzia unei vieți fericite însă după moarte. În viață asta trebuie să fim cât se poate de ascultători și docili, lipsiți de dorințe și năzuințe. Pe drumul desăvârșirii spirituale, pregătirea pentru judecată din viața de apoi, omului îi sunt date încercări. Încercările au rolul de a șlefui sufletul omului și de al scoate la lumina ca pe un diamant. În felul acesta drept credinciosul nu trebuie să cerceteze adevărurile axiomatice emise de Biserica. Crede și nu cerceta. Eu cred în existența lui Dumnezeu dar nu înțeleg cum a putut să ne trimită o asemenea instituție pe cap cum este Biserica. Biserica care în numele religiei jefuiește săracii și îi îmbogățește preoții. Că au și ei nevoile lor. Apoi veșnică amenințare cu Apocalipsa și Iadul ca și cum suntem nișt