Treceți la conținutul principal

Stereotipuri, platitudini dar si tampenii pur si simplu

Trăim într-o lume grăbită in care nimeni nu mai are răbdare sa învețe, sa explice, sa înțeleagă. Totul este concentrat in informații furnizate ca niște pastile pentru creștere. Învățăturile despre viata sunt cuprinse in învățături sub forma unor sloganuri sau citate inventate de persoane submediocre. A apărut boala Poptămaș, lucruri simple, evidente, platitudini, emise sub forma unor ințelepciuni fără seamăn. Societatea tinde sa eticheteze si sa claseze toate faptele de viata exact cum se aplica procedurile într-o multinațională.
Lucrurile astea nu sunt nocive decât in măsura in care poluează mediul internetului si necesita o munca de evitare. Exista însa stereotipuri absolut nocive, chiar perverse. Câteva dintre ele:
In viata trebuie sa faci ce iți place. In viata trebuie sa faci cu plăcere ceea ce faci.  Evident ca se referă la munca. Si din asta bineînțeles deriva si :Nu trebuie sa muncești ceva ce nu iti face plăcere. 
Bineînțeles ca autorul anonim nu ne explica cum trebuie sa procedezi in situația in care nu iti place ce faci dar nici nu iti displace. Te afli intr-o situație de distanta egala fata de ambele impresii. Cred ca situația asta nu a fost prevazuta si in condițiile astea i-au sarit siguranțele de protecție si nu mai functioneza creierul electronic.
In realitate marea majoritate a oamenilor pe lumea asta se afla defapt in acesta situație. Adica nici nu dezvolta o pasiune nemaintalnita fata de munca prestata dar nici nu o urăsc in asa măsura încât sa nu o poată face. Dar psihologii ăștia de trei parale nu pot sa prevadă o asemenea situatie.
Un alt stereotip este acela ca Ești tânăr si ai toată viata înainte. 
Din aplicarea acestui indemn se înțelege ca nu trebuie sa-ti faci probleme, ai 25 de ani si lucrurile se vor rezolva in timp. In realitate nu este deloc asa. Situația de a avea 25 de ani nu este deloc un avantaj in a rezolva problemele de viata, familie, copii, etc. Daca nu faci nimic nu se va rezolva absolut nimic. Faptul ca ai 25 de ani este un aspect biologic. Si cei care au astazi 80 de ani au avut odată 25 de ani. Nu e nicio realizare in a avea 25 de ani. Mai mult, într-un orizont de timp vei putea avea si tu 80 de ani. Deci este o gândire absolut imbecila aceia prin care crezi ca dacă lași timpul sa lucreze lucrurile se vor rezolva de la sine. In nici un caz.
Ceea ce nu înțeleg tinerii de 25 de ani care se complac in cele doua stereotipuri este următorul fapt absolut practic. Ești profesor, jurist , vânzător, lucrezi-in call-center etc si castigi de exemplu 350 de euro. Faci ce iti place pentru ca asa am învățat din primul stereotip. In nici un caz nu faci ceva ce nu iti face plăcere . Asta înseamna ca tu câștigi într-un an 4200 euro. Asta înseamna ca in 40 de munca tu vei câștiga 168.000 euro. Privește bine suma asta : 168.000 euro. Atât este valoarea ta. Tu niciodată nu iti vei permite lucruri care depășesc acesta suma. Atunci când auzi ca un lucru depășește acesta suma tu trebuie sa-ti dai seama ca nu iti permiți. Adica pur si simplu nu ai banii necesari. Daca nu ai parinti bogati sau rude care sa te miluiasca cu vreo moștenire cam asta e limita ta. Ar trebui din suma asta sa mai scădem si cheltuielile de întreținere, chirie, haine,etc. In principiu din suma asta de 350 euro tu nu poți face economii. Si te trezesti la 45 de ani ca nu ai făcut nimic. Nu ai familie, nu ai copii, nu ai casa, poate nici mașină. Si pana la 65 de ani mai sunt 20 de ani pe care ii străbați ca si pe primii 20 . Oricum este greu sa te reorientezi profesional sau sa faci o revoluție in viata ta in măsura in care nu ai putut face asta pana acum. Adica o sa devi un ratat fără sa-ti dai seama. O persoana mediocra fără nici un orizont care a făcut ce i-a plăcut si a așteptat ca viata sa-i rezolve problemele pentru ca odată a fost tânăra. Intre timp nu iti mai spune nimeni ca esti tânăr si ai viata înainte.
Eu as introduce responsabilitatea civila sau chiar penala pentru cei care dau sfaturi de genul asta in viata. Oamenii ăștia care vorbesc asa sunt in general lipsiți de orice responsabilitate, adică nu isi asuma responsabilitatea vorbelor debitate. Un om care s-a ratat in viata urmând asemenea sfaturi nu poate cere despăgubiri de la un tip care odată l-a intrumat pe calea asta. Cei care dau sfaturile astea pot fi in primul rând părintii. Ei cred ca dacă copilul lor face ce isi dorește de exemplu va fi un matur fericit. De multe ori isi proiectează propria nefericire in aceste sfaturi părintești. Nefericirea proprie este oricum individuala si poate avea o cauza important inclusiv datorita unor așteptări prea mari de la propria viata. Mai dau asemenea sfaturi psihologi si psiholoage de obicei extrem de tineri care nu au nici ce-a mai mica experiență de viata. Pe ăștia eu i-as pune sa plătescă pentru asemenea sfaturi. Mai ales ca ei se presupune ca sunt specialiști. In măsura in care le prezintă tinerilor tot tabloul atunci pot sa consider ca sunt onești. Adica: vrei sa fi jurnalist? Foarte bine, știi ce te așteaptă? Curvăsărie, mâncătorie, nedreptăți si bineînțeles sărăcie. Ca doar nu credeai ca toată lumea câștiga premiul Pullitzer. In condițiile astea mai vrei? Adica sa se prezinte toate aspectele unei alegeri de genul asta.
In general lucrurile mai neplăcute , muncile acelea care nu nasc pasiunea nimănui, dar care de cele mai multe ori sunt foarte importante, sunt cel mai bine plătite. Asigura un nivel de trai decent.
Ce înseamna decenta din punctul meu de vedere.:
O casa, dacă se poate la curte ar fi minunat, o mașină buna, doua concedii pe an oriunde sau aproape oriunde, o educație buna pentru copii.
Am prezentat mai sus un aspect legat de stereotipuri din domeniul alegerii carierei, stereotipuri nocive si chiar distructive.
Ce poți face dacă te afli in acesta situație?
Analizează de ce ai ajuns in situația asta. Vezi cine sau ce anume te-a îndreptat spre asa ceva si elimina imediat din viata ta. Daca ai un grup de prieteni in care toată lumea e blazata părăsește-l.  
Daca vezi ca te afli într-o situație in care evoluția ta e prea înceată sau chiar deloc trebuie sa faci schimbări majore in viata ta. Trebuie sa-ti schimbi locul de munca sau chiar meseria. Trebuie sa iți schimbi chiar si tara de reședința dacă este nevoie. Trebuie sa-ti cauți un grup de prieteni pozitivi care te pot ajuta chiar prin propriul exemplu.
Si mai ales, frații mei cu pută verde, nu mai dați sfaturi altora.






Postări populare de pe acest blog

Despre mecanica coruptiei

articol publicat pe Republica


Corupția și lupta împotriva corupției au devenit extrem de populare după ce au ajuns redute in politica pe arena dezbaterilor publice.Uneori am impresia ca vorbim despre bombe atomice, dezamorsarea fenomenului este complicata și stârnește pasiuni interesate. Pana la urma ce este corupția, cine sunt corupții și ce vor ei? - parafrazând o celebra zicere postrevoluționară. Daca ne ducem la Dex o sa vedem ca vorbim despre o abatere de la moralitate, de la cinste, de la datorie. Destul de vag și general, dacă ne ducem la incriminarea legislativa aflam ca infracțiunea de corupție defapt privește o paleta mai larga de infracțiuni începând cu darea și luarea de mita, spălarea de bani, furt, frauda, favoritism, clientelism, evaziune fiscala,  etc. Mai aflam ca poate exista mica corupție  dar și marea corupție. Mica corupție este specifica oamenilor mici, obișnuiți, asa ca noi,  cei care dau o atenție la ghișeu, la autorități, care duc o ciocolata și un pachet de c…

Debut

Sa spunem ca mi-am luat inima în dinți și am trimis câteva poezii la Cenaclul literar Noduri și Semne din Galați.
Din punctul meu de vedere un debut oficial târziu, când fructele s-au copt în copacul meu singuratic, plin de amintiri și fluturi năuci.
Câteva omizi mănâncă frunze ca sa le crească aripi cât pentru o viata trăita.




Sa bem deci o cupa de șampanie amestecata cu vin pelin pentru eroism și curaj. Niciodata nu e prea târziu, uneori e prea devreme. 



Daca ma cautați nu sunt acasă, am plecat pe Luna sa petrec cu iubita mea care scrie poezii.






Mobbingul sau teroarea organizata in firma

Nu mi-am imaginat ca schimbările de la Revoluție vor merge pana aici. In cadrul relațiilor de munca. Daca înainte deteriorarea relațiilor de munca intre colegi sau cu echipa de conducere avea deseori o nota politica, măcar ca și justificare, acum , terorizarea salariatului la munca a devenit un sport național. Si nu din rațiuni politice, ci din rațiuni de eficienta și rentabilitate.  Bolile secolului asta sunt fără doar sau poate bolile psihice. Depresie , anxietate, boli răspândite pe scara larga. Degenerarea acestor boli psihice duce la afecțiuni mult mai grave. Iar o mare parte a cauzelor declanșării acestora este chiar locul de munca, serviciul . Fenomenul asta este atât de răspândit încât deja se studiază in școli, se fac sondaje, analize, începe sa fie definit din ce în ce mai precis, se fac reglementari legislative.  Este o boala cronica a societății moderne. Multa lume o recunoște însa se pare ca încă nu avem medicamentul necesar. Nu  este intenția mea sa dezvolt un studiu pe…

Plumbuita

Cuvântul mahala nu are nimic peiorativ la originea lui. In turca mahala înseamna o parte a orașului. Inițial tot Bucureștiul era o suma de mahalale. Ulterior, după ce moda occidentala a intervenit în viata bucureștenilor, mahalaua a rămas acea parte a orașului care nu s-a aliniat modernizării si a căpătat un sens negativ. In mahala oamenii nu s-au descotorosit de obiceiurile vechi orientale, au rămas ancorați in epoca fanariota. Viata in mahala a rămas atârnata in timp ignorând trecerea acestuia.  Plumbuita este una dintre ultimele mahalale din Bucureștiul de astăzi. Atunci când m-am mutat in Plumbuita, zona din vechiul cartier Colentina, la ieșirea din Bucuresti prin Doamna Ghica, Voluntari, Afumați spre Moldova, pe strada încă mai erau cișmele,nu era canalizare,  existau case fără electricitate. In Plumbuita toată lumea știa totul despre toată lumea. Se trăia după un ritm de viata lent, orice schimbare de pe strada devenea un eveniment important pentru toți locuitorii. Din capul lo…

Certat cu lumea

Daca gafai nu va mirați, am fost hăituitșilinșatPe străzileorașului minunatDe oamenii blânzi cu fete lungiCare slujesc la templul întrebărilorfărărăspunsM-au judecat într-un proces înpiața publicaPentru ca am ras printre flori de cireșîn luna maiPentru ca am cantat la fluier din os de unicornSi nu am vrut sa beau apa din izvoarele lorAsa ceva nu s-a mai auzit în minunatul orașAl oamenilor blânzi cu fete lungiApoi m-au alungat din lumea asta Mi-au spart capul cu verbe și adverbeCu laturi șimurături, cu măgariiși mojiciiM-au strivit în menghina moraleiM-au înjunghiat cu arma vigilentei Abia am scăpat din mana lorPe străzi mici șiîntortocheate