Treceți la conținutul principal

Nascut intre doua lumi

Noi ne-am născut între două lumi, între noapte și zi, între apă și pământ, între două secole, între două milenii.
Asta este norocul și blestemul nostru. Noi am făcut o revoluție ca să scoatem țară asta din negura comunismului și să o plasăm în realitatea de astăzi. Poate că  revoluția s-ar fi declanșat oricum din cauza condițiilor geopolitice însă generația noastră este cea care a sprijinit necondiționat acesta schimbare fără precedent în viață noastră cel puțîn până acum. Iar schimbarea asta a fost pentru noi ca și cum ne-am dat foc la casă singuri. Este ca și cum ne-am dus la piață și când ne-am întors acasă am găsit o altă lume. Am găsit o altă casă, o altă ușa, alți oameni în casă, alte aparate etc. Și noi a trebuit să ne adaptăm din mers așa cum ne-am priceput la  schimbări foarte radicale. Oricât de vizionari am fi fost noi nu am fi bănuit niciodată că în 2015 ne vom plăti apă, gazul , curentul electric de la un calculator sau că ne vom comandă mâncare prin internet, că vor dispare cărțile, ziarele și poate și televiziunile, că nimeni nu va mai scrie o scrisoare, etc.
Realitatea asta care ne-a prins din urmă și ne-a pus la pământ până la urmă nu ține cont de logică sau de sentimentele noastre. Ea se întâmplă pur și simplu cu o viteză necunoscută.
Noi am  învățat la școală că în evoluția umană epoca socialismului și a comunismului este cea mai avansată, ea este o continuare a capitalismului imperfect și ros de contradicții. Și noi ce am făcut? Am făcut o revoluție că să reinstaurăm acest capitalism retrograd.
Este fără îndoială o experiență unică și interesantă să trăiești în două lumi atât de diferite în fond și la urmă urmei.
Eu am iubit femei din două secole, din două milenii.
Pentru noi provocarea supremă este să ne adaptăm la o societate care nu mai are nevoie de noi. Paradoxul este că după ce noi am susținut din răsputeri schimbarea vechii lumi nici în lumea asta nu ne găsim locul. Rămânem într-un fel între cele două lumi cum rămâne liftul blocat între două etaje.
Nu mai contează lucrurile pe care noi le-am învățat. Pe de altă parte ni se spune că sunt și greșite lucrurile pe care le știm. Scriitorii pe care i-am învățat sunt plagiatori, istoria pe care o știm este falsificată, și în general orientarea noastră este anacronică.
Avem noroc că matematică nu se schimbă odată cu revoluțiile și evoluțiile.






Postări populare de pe acest blog

Despre mecanica coruptiei

articol publicat pe Republica


Corupția și lupta împotriva corupției au devenit extrem de populare după ce au ajuns redute in politica pe arena dezbaterilor publice.Uneori am impresia ca vorbim despre bombe atomice, dezamorsarea fenomenului este complicata și stârnește pasiuni interesate. Pana la urma ce este corupția, cine sunt corupții și ce vor ei? - parafrazând o celebra zicere postrevoluționară. Daca ne ducem la Dex o sa vedem ca vorbim despre o abatere de la moralitate, de la cinste, de la datorie. Destul de vag și general, dacă ne ducem la incriminarea legislativa aflam ca infracțiunea de corupție defapt privește o paleta mai larga de infracțiuni începând cu darea și luarea de mita, spălarea de bani, furt, frauda, favoritism, clientelism, evaziune fiscala,  etc. Mai aflam ca poate exista mica corupție  dar și marea corupție. Mica corupție este specifica oamenilor mici, obișnuiți, asa ca noi,  cei care dau o atenție la ghișeu, la autorități, care duc o ciocolata și un pachet de c…

Debut

Sa spunem ca mi-am luat inima în dinți și am trimis câteva poezii la Cenaclul literar Noduri și Semne din Galați.
Din punctul meu de vedere un debut oficial târziu, când fructele s-au copt în copacul meu singuratic, plin de amintiri și fluturi năuci.
Câteva omizi mănâncă frunze ca sa le crească aripi cât pentru o viata trăita.




Sa bem deci o cupa de șampanie amestecata cu vin pelin pentru eroism și curaj. Niciodata nu e prea târziu, uneori e prea devreme. 



Daca ma cautați nu sunt acasă, am plecat pe Luna sa petrec cu iubita mea care scrie poezii.






Mobbingul sau teroarea organizata in firma

Nu mi-am imaginat ca schimbările de la Revoluție vor merge pana aici. In cadrul relațiilor de munca. Daca înainte deteriorarea relațiilor de munca intre colegi sau cu echipa de conducere avea deseori o nota politica, măcar ca și justificare, acum , terorizarea salariatului la munca a devenit un sport național. Si nu din rațiuni politice, ci din rațiuni de eficienta și rentabilitate.  Bolile secolului asta sunt fără doar sau poate bolile psihice. Depresie , anxietate, boli răspândite pe scara larga. Degenerarea acestor boli psihice duce la afecțiuni mult mai grave. Iar o mare parte a cauzelor declanșării acestora este chiar locul de munca, serviciul . Fenomenul asta este atât de răspândit încât deja se studiază in școli, se fac sondaje, analize, începe sa fie definit din ce în ce mai precis, se fac reglementari legislative.  Este o boala cronica a societății moderne. Multa lume o recunoște însa se pare ca încă nu avem medicamentul necesar. Nu  este intenția mea sa dezvolt un studiu pe…

Plumbuita

Cuvântul mahala nu are nimic peiorativ la originea lui. In turca mahala înseamna o parte a orașului. Inițial tot Bucureștiul era o suma de mahalale. Ulterior, după ce moda occidentala a intervenit în viata bucureștenilor, mahalaua a rămas acea parte a orașului care nu s-a aliniat modernizării si a căpătat un sens negativ. In mahala oamenii nu s-au descotorosit de obiceiurile vechi orientale, au rămas ancorați in epoca fanariota. Viata in mahala a rămas atârnata in timp ignorând trecerea acestuia.  Plumbuita este una dintre ultimele mahalale din Bucureștiul de astăzi. Atunci când m-am mutat in Plumbuita, zona din vechiul cartier Colentina, la ieșirea din Bucuresti prin Doamna Ghica, Voluntari, Afumați spre Moldova, pe strada încă mai erau cișmele,nu era canalizare,  existau case fără electricitate. In Plumbuita toată lumea știa totul despre toată lumea. Se trăia după un ritm de viata lent, orice schimbare de pe strada devenea un eveniment important pentru toți locuitorii. Din capul lo…

Generația asasinilor cu sânge rece,

articol publicat pe republica și jurnalul Bucureștiului

Totul a început de la o discuție pe care am avut-o cu soția mea după ce a fost la o conferință a lui Jacques Salome. Mi-a povestit ca percepția mea despre deteriorarea moralei este una corecta dar și universala. Adica degradarea asta sociala nu are loc numai în România, ea se observa inclusiv în tarile dezvoltate, sau mai ales acolo. Cu toate ca în occident nu exista probleme materiale ca în  tarile  est-europene, cu toate ca ei nu au un trecut comunist, degradarea relațiilor interumane a căpătat o accelerație îngrijorătoare. Jacques Salome ne propune un exercițiu practic și instructiv, sa ne inventariem toți cunoscuții care ar veni sa depună o mărturie într-un proces în favoarea noastră și câți ar veni sa depună o mărturie împotriva noastră. Câți ne-ar recunoște calitățile și câți ne-ar denunța defectele. Câți ne-ar lauda și câți ne-ar critica. O sa observam ca foarte putini ar fi dispuși sa ne vadă calitățile și foarte mulți ne…