Treceți la conținutul principal

Nascut intre doua lumi

Noi ne-am nascut intre doua lumi, intre noapte si zi, intre apa si pamant, intre doua secole, intre doua milenii.
Asta este norocul si blestemul nostru. Noi am facut o revolutie ca sa scoatem tara asta din negura comunismului si sa o plasam in realitatea de astazi. Poate ca  revolutia s-ar fi declansat oricum din cauza conditiilor geopolitice insa generatia noastra este cea care a sprijinit neconditionat acesta schimbare fara precedent in viata noastra cel putin pana acum. Iar schimbarea asta a fost pentru noi ca si cum ne-am dat foc la casa singuri. Este ca si cum ne-am dus la piata si cand ne-am intors acasa am gasit o alta lume. Am gasit o alta casa, o alta usa, alti oameni in casa, alte aparate etc. Si noi a trebuit sa ne adaptam din mers asa cum ne-am priceput la  schimbari foarte radicale. Oricat de vizionari am fi fost noi nu am fi banuit niciodata ca in 2015 ne vom plati apa, gazul , curentul electric de la un calculator sau ca ne vom comanda mancare prin internet, ca vor dispare cartile, ziarele si poate si televiziunile, ca nimeni nu va mai scrie o scrisoare, etc.
Realitatea asta care ne-a prins din urma si ne-a pus la pamant pana la urma nu tine cont de logica sau de sentimentele noastre. Ea se intampla pur si simplu cu o viteza necunoscuta.
Noi am  invatat la scoala ca in evolutia umana epoca socialismului si a comunismului este cea mai avansata, ea este o continuarea capitalismului imperfect si ros de contradictii. Si noi ce am facut? Am facut o revolutie ca sa reinstauram acest capitalism retrograd.
Este fara indoiala o experienta unica si interesanta sa traiesti in doua lumi atat de diferite in fond si la urma urmei.
Eu am iubit femei din doua secole, din doua milenii.
Pentru noi provocarea suprema este sa ne adaptam la o societate care nu mai are nevoie de noi. Paradoxul este ca dupa ce noi am sustinut din rasputeri schimbarea vechii lumi nici in lumea asta nu ne gasim locul. Ramanem intr-un fel intre cele doua lumi cum ramane liftul blocat intre doua etaje.
Nu mai conteaza lucrurile pe care noi le-am invatat. Pe de alta parte ni se spune ca sunt si gresite lucrurile pe care le stim. Scriitorii pe care i-am invatat sunt plagiatori, istoria pe care o stim este falsificata, si in general orientarea noastra este anacronica.
Avem noroc ca matematica nu se schimba odata cu revolutiile si evolutiile.






Postări populare de pe acest blog

Despre mecanica coruptiei

articol publicat pe Republica


Corupția și lupta împotriva corupției au devenit extrem de populare după ce au ajuns redute in politica pe arena dezbaterilor publice.Uneori am impresia ca vorbim despre bombe atomice, dezamorsarea fenomenului este complicata și stârnește pasiuni interesate. Pana la urma ce este corupția, cine sunt corupții și ce vor ei? - parafrazând o celebra zicere postrevoluționară. Daca ne ducem la Dex o sa vedem ca vorbim despre o abatere de la moralitate, de la cinste, de la datorie. Destul de vag și general, dacă ne ducem la incriminarea legislativa aflam ca infracțiunea de corupție defapt privește o paleta mai larga de infracțiuni începând cu darea și luarea de mita, spălarea de bani, furt, frauda, favoritism, clientelism, evaziune fiscala,  etc. Mai aflam ca poate exista mica corupție  dar și marea corupție. Mica corupție este specifica oamenilor mici, obișnuiți, asa ca noi,  cei care dau o atenție la ghișeu, la autorități, care duc o ciocolata și un pachet de c…

Debut

Sa spunem ca mi-am luat inima în dinți și am trimis câteva poezii la Cenaclul literar Noduri și Semne din Galați.
Din punctul meu de vedere un debut oficial târziu, când fructele s-au copt în copacul meu singuratic, plin de amintiri și fluturi năuci.
Câteva omizi mănâncă frunze ca sa le crească aripi cât pentru o viata trăita.




Sa bem deci o cupa de șampanie amestecata cu vin pelin pentru eroism și curaj. Niciodata nu e prea târziu, uneori e prea devreme. 



Daca ma cautați nu sunt acasă, am plecat pe Luna sa petrec cu iubita mea care scrie poezii.






Mobbingul sau teroarea organizata in firma

Nu mi-am imaginat ca schimbările de la Revoluție vor merge pana aici. In cadrul relațiilor de munca. Daca înainte deteriorarea relațiilor de munca intre colegi sau cu echipa de conducere avea deseori o nota politica, măcar ca și justificare, acum , terorizarea salariatului la munca a devenit un sport național. Si nu din rațiuni politice, ci din rațiuni de eficienta și rentabilitate.  Bolile secolului asta sunt fără doar sau poate bolile psihice. Depresie , anxietate, boli răspândite pe scara larga. Degenerarea acestor boli psihice duce la afecțiuni mult mai grave. Iar o mare parte a cauzelor declanșării acestora este chiar locul de munca, serviciul . Fenomenul asta este atât de răspândit încât deja se studiază in școli, se fac sondaje, analize, începe sa fie definit din ce în ce mai precis, se fac reglementari legislative.  Este o boala cronica a societății moderne. Multa lume o recunoște însa se pare ca încă nu avem medicamentul necesar. Nu  este intenția mea sa dezvolt un studiu pe…

Plumbuita

Cuvântul mahala nu are nimic peiorativ la originea lui. In turca mahala înseamna o parte a orașului. Inițial tot Bucureștiul era o suma de mahalale. Ulterior, după ce moda occidentala a intervenit în viata bucureștenilor, mahalaua a rămas acea parte a orașului care nu s-a aliniat modernizării si a căpătat un sens negativ. In mahala oamenii nu s-au descotorosit de obiceiurile vechi orientale, au rămas ancorați in epoca fanariota. Viata in mahala a rămas atârnata in timp ignorând trecerea acestuia.  Plumbuita este una dintre ultimele mahalale din Bucureștiul de astăzi. Atunci când m-am mutat in Plumbuita, zona din vechiul cartier Colentina, la ieșirea din Bucuresti prin Doamna Ghica, Voluntari, Afumați spre Moldova, pe strada încă mai erau cișmele,nu era canalizare,  existau case fără electricitate. In Plumbuita toată lumea știa totul despre toată lumea. Se trăia după un ritm de viata lent, orice schimbare de pe strada devenea un eveniment important pentru toți locuitorii. Din capul lo…

Certat cu lumea

Daca gafai nu va mirați, am fost hăituitșilinșatPe străzileorașului minunatDe oamenii blânzi cu fete lungiCare slujesc la templul întrebărilorfărărăspunsM-au judecat într-un proces înpiața publicaPentru ca am ras printre flori de cireșîn luna maiPentru ca am cantat la fluier din os de unicornSi nu am vrut sa beau apa din izvoarele lorAsa ceva nu s-a mai auzit în minunatul orașAl oamenilor blânzi cu fete lungiApoi m-au alungat din lumea asta Mi-au spart capul cu verbe și adverbeCu laturi șimurături, cu măgariiși mojiciiM-au strivit în menghina moraleiM-au înjunghiat cu arma vigilentei Abia am scăpat din mana lorPe străzi mici șiîntortocheate