Nuculus

Am doi prieteni, vechi, colegi de scoală și de meserie. Ca în orice poveste unul lucrează la stat iar altul la privat. Eu am lucrat cu ambele societăți iar din punctul asta de vedere sunt undeva la mijloc. E vara, e cald, e canicula și am hotărât tus-trei sa ieșim la o bere în cartier. Pe terasa e un televizor care merge fără întrerupere. La un moment dat apare o știre despre amnistia fiscala, ceva de genul ca nu trebuie discutata trebuie făcuta. Chestia asta l-a stârnit pe prietenul meu de la privat, Calin: -           - Ce e porcăria asta cu amnistia fiscala, adică noi de la firmele private care ne-am plătit toate datoriile la timp sa acoperim datoriile firmelor de stat?   Auzi, datoriile istorice ale firmelor de stat. Pai dacă sunt ineficiente și merg numai în pierdere de ce le mai țin în viata? Florin care lucrează la o firma similara, dar de stat: -           - Bai Caline, nu e chiar asa, statul trebuie sa aibă grija ...

      Căldură  mare monșer  cum ar spune Caragiale. Pe căldura  asta ar merge o bălăceala , chiar și   la   ștrand   în  lipsa de alte perspective. Asa am gândit   în   weekend  trecut și  am hotărât   împreună  cu nevasta-mea sa merge la cel mai grozav ștrand  din Drumul Taberei. Bănuiam  ca o sa fie ceva aglomerație  dar m-am bazat și  pe faptul ca e ziua finalei și  probabil ca oamenii mai stau prin casele lor sa vadă  meciul, nu ca mine.            Calculul meu a fost absolut greșit . La stradul asta nu exista noțiunea  de capacitate, adică  aici câți  vin atâția  intra. Ca au loc sau n-au loc asta nu mai e problema lor. Pana la urma poți  sa plătești , intri, vezi ca n-ai loc și  pleci acasă . Noi ne-am încăpățânat  sa rămânem   și  sa ne sporim stresul unei zile liniștite  de duminica. A...

Am fost nevoit sa ma deplasez împreună  cu soția  pana în  Alba – Iulia la o agapa tovărășească   împreună  cu toți  colegii de serviciu. Din păcate , cum se întâmplă  adesea, tocmai la un astfel de eveniment, mașina  mea nu a vrut sa mai meargă . Nu puteam sa ratez reuniunea asta atât  de rara asa ca am hotărât  sa mergem în  orice condiții . Dupa ce am consultat toate variantele, dorind totodată  sa fim în  pas cu vremurile, am decis sa apelam la serviciile de transport gen autostop de pe net. Daca la dus lucrurile au fost cât  de cât  previzibile și   în  limita așteptărilor , la întoarcere , am constat surprinși  ca mașina  ce urma sa ne aducă   acasă  era defapt un TIR. Asa ca mai de nevoie, mai din curiozitate, neavând   totuși   și  o alta varianta, am călătorit  de la Alba-Iulia la București  cu un TIR.  In final călătoria  s-a dovedi...

Tu ești dezinvoltă Eu sunt șaman mongol Tu ești literatură sud-americană Eu sunt rădăcină de copac  Tu ești dezlânată Eu sunt împrăștiat Tu ești înfocată Eu sunt vulcan Tu ești roua florilor Eu sunt înserare Tu ești inacceptabilă Eu sunt insuportabil Tu ești psihanaliză Eu sunt fizică Tu ești iscodire Eu sunt fugă Tu ești val Eu sunt țărm Tu ești departe Eu sunt aproape Tu ești iubita mea Eu sunt iubitul tău Noi suntem un cuplu special

articol publicat pe republica și jurnalul Bucureștiului Totul a început de la o discuție pe care am avut-o cu soția mea după ce a fost la o conferință a lui Jacques Salome. Mi-a povestit ca percepția mea despre deteriorarea moralei este una corecta dar și universala. Adica degradarea asta sociala nu are loc numai în România, ea se observa inclusiv în tarile dezvoltate, sau mai ales acolo. Cu toate ca în occident nu exista probleme materiale ca în  tarile  est-europene, cu toate ca ei nu au un trecut comunist, degradarea relațiilor interumane a căpătat o accelerație îngrijorătoare. Jacques Salome ne propune un exercițiu practic și instructiv, sa ne inventariem toți cunoscuții care ar veni sa depună o mărturie într-un proces în favoarea noastră și câți ar veni sa depună o mărturie împotriva noastră. Câți ne-ar recunoște calitățile și câți ne-ar denunța defectele. Câți ne-ar lauda și câți ne-ar critica. O sa observam ca foarte putini ar fi dispuși sa ne vadă calitățile și foar...

Cine l-a ars pe rug pe Giordano Bruno? Nimeni nu știe sa-mi spună Am întrebat în sus și în jos, în dreapta și în stânga Cum ii cheamă pe acești învingători anonimi care l-au dus la rug Si au aprins focul urei împotriva ereziei din cutezanță Câți erau și cum ii chema, cum arătau și cum erau îmbrăcați Nimeni nu știe sa-mi spună Câștigătorii momentului au fost uitați de timp Si toți ceilalți care au tăcut ca niște fecale în iarba In piața Campo dei Fiori din Roma Cum s-au trezit ei de dimineața cu gândul sa omoare un om Pe rugul minciunilor și putreziciunii din sufletul lor Cum au plecat ei acasă la familiile lor Împăcați și cu sentimentul datoriei împlinite Criminali fără urma în neantul istoriei întunecate Pierduți pana astăzi pe culoare strâmte și urat mirositoare Transformați în delatori și modele cetățenești O mie de voci fără nume și fără chip Care acuza și cer moartea pe catafalc a speranței Pontează cu sârguința ore suplimentare prin birouri...

Sunt o piatra care se sculptează singu ra sub ascuțișul ideilor și al cuvintelor