Treceți la conținutul principal

Generația asasinilor cu sânge rece,

articol publicat pe republica și jurnalul Bucureștiului

Totul a început de la o discuție pe care am avut-o cu soția mea după ce a fost la o conferință a lui Jacques Salome. Mi-a povestit ca percepția mea despre deteriorarea moralei este una corecta dar și universala. Adica degradarea asta sociala nu are loc numai în România, ea se observa inclusiv în tarile dezvoltate, sau mai ales acolo. Cu toate ca în occident nu exista probleme materiale ca în  tarile  est-europene, cu toate ca ei nu au un trecut comunist, degradarea relațiilor interumane a căpătat o accelerație îngrijorătoare. Jacques Salome ne propune un exercițiu practic și instructiv, sa ne inventariem toți cunoscuții care ar veni sa depună o mărturie într-un proces în favoarea noastră și câți ar veni sa depună o mărturie împotriva noastră. Câți ne-ar recunoște calitățile și câți ne-ar denunța defectele. Câți ne-ar lauda și câți ne-ar critica. O sa observam ca foarte putini ar fi dispuși sa ne vadă calitățile și foarte mulți ne-ar denigra. La o scara mai mare , am concluzionat eu , oamenii sunt mult mai dispuși sa blameze, sa acuze, sa vadă nereguli decât sa recunoască merite. Iar lucrurile astea se întâmplă déjà de mai multa vreme în Franța.
Nu știu care sunt cauzele, succesiunea revoluțiilor tehnologice, deschiderea sociala fără precedent fata de toate tipurile de minorități, dorința oamenilor de a se afirma inclusiv prin răsturnarea lumii cu fundul în sus, feminismul exagerat, lupta împotriva rasismului dusa peste limite, ieșirea noastră din comunism.
In weekend am fost la câteva muzee profitând de Noaptea Muzeelor apoi am dat o raita prin Centrul Vechi. La muzee lume mai putina decât de obicei la acest eveniment. Câțiva părinti , câteva perechi romantice, tineri studenți, câțiva pensionari. In Centru Vechi aglomerație ca niciodată, muzica data la maxim, mese în mijlocul drumului, oameni beți, o patrula de politie care se roagă de un patron de club sa dea volumul mai încet, niște negri care mănâncă o saorma la un restaurant turcesc oarecum plictisiți de nebunia asta. De pe Șelari am ajuns în Lipscani și am încercat , pe o străduță îngustă, sa ajungem la Club A.   A fost ceva desprins din teatrul absurdului. Sunt cel puțin patru pub-uri pe străduța aia, muzica data la maxim, clienții în strada, alcoolizați , agitați în dansuri tribale, se distrează pe o jumătate de metru pătrat de om, cu mâinile ridicate în aer împrăștiind din sticla de bere peste ceilalți. Par niște corporatiști scăpați din lesa, dezlănțuiți și liberi in pătratica lor. Nu se poate înainta dar nici nu putem sa ne întoarcem. Primatele care se eliberează de stresul de la birou ar vrea sa ne includă în transa lor, cu forța eventual. Sunt oameni liberi sa facă orice. In zona în care ne aflam muzica de la pub-uri se amesteca astfel încât nu mai știi exact ce asculți. In fata și în spate sunt doi țigănuși sprinteni și cu ochii ageri, hoți de buzunare. Undeva pe un pervaz, pe un spațiu de un metru pe 30 de centimetri doarme un copil al străzii îmbrăcat în zdrențe și cu o căciulă groasa trasa peste cap. Ma mir cum reușește sa doarmă în vacarmul asta și mai ales cum oamenii ăștia nu-l vad. Defapt îmi dau seama ca se ignora reciproc. Corporatiștii sunt veseli, sărbătoresc  o noapte de libertate în mințile lor prăjite pentru ca luni merg iarăși la birou sa fie obedienți și pupincuriști  sau killeri fără regrete. Este ciudat cum pot sta împreuna toți acești oameni înghesuiți însa separați fiecare în bula lui imaginara. Cluburi exclusiviste cu  ținută obligatorie  unde animatoarele dezbrăcate dansează în geam. Succesul și decăderea stau la aceiași masa într-un mod nefiresc. Reușim cu greu sa ieșim ,după o lupta corp la corp cu petrecăreții și hoții de buzunare, în Blănari. Un cerșetor cu spirit de inițiativă a încărcat într-un căruț de supermarket câțiva saci cu sticle goale pe care le duce undeva. E trecut de ora doua și lumea e rupta.
Revenind la Salome, acesta spune ca inclusiv în traningurile de la corporații este cultivata agresivitatea, minciuna, lipsa sentimentelor și a scrupulelor. In fond spiritul de competiție, din care însa lipsește fair-play-ul  înseamnă utilizarea tuturor resurselor pentru ați elimina adversarii fără resentimente, asasini cu sânge rece. Singurul scop este sa urci pe scara ierarhica călcând peste ceilalți cu entuziasm ca sa ajungi sa câștigi câți mai mulți bani pe care sa-i spargi în cluburi și pub-uri în Centrul Vechi. Aici faci un fel de terapie de imunizare și descărcare a conștiinței, trăim în lumea banilor și a iluziilor de tot felul. Capitalismul este despre acceptarea cu recunoștință a exploatării spune tot Salome.
In Club A sunt din ce în ce mai putini clienți, oricum mult mai putini decât în cluburile de fite. E ca și cum oamenii normali sunt din ce în ce mai putini, ne invadează o generație de terminatori. Se pregătesc special pentru o lume a capitalismului rapace, fără mila, fără suflet, duri, ambițioși, dornici sa învingă oricum și oriunde.
Nu sunt naiv, oamenii au avut o doza de răutate totdeauna, totuși în zilele noastre prin scăderea masiva a influentei concrete a religiei în societate, prin divinizarea unor valori materiale efemere, prin exacerbarea satisfacerii plăcerilor de orice fel tind sa cred ca omenirea a luat-o pe un drum greșit. Nu am mai avut un război de 74 de ani însă acum trăim războiul total, toți împotriva tuturor. Din încrâncenare, din ura, din frustrare, din răzbunare totul se reduce la ori noi ori ei, nu exista cale de mijloc. Imi suna ciudat in cap prezentarea aia obsedanta de la radio Europa Libera  Secolul 21 va fi religios sau nu va fi deloc. Nu sunt un credincios practicant, sunt probabil ca majoritatea populație, sceptic, uneori critic alteori recunoscator însă nu pot sa nu ma gândesc la ce va urma după asta.
Am plecat pe jos pana la Piata Unirii pe bulevardul IC Bratianu, se făcuse déjà patru dimineața, nu erau oameni pe strada la ora aia. Ce frumos e Bucureștiul noapte fără oameni !!!     
Fotografia postată de Ancuta Morar.

Postări populare de pe acest blog

Despre mecanica coruptiei

articol publicat pe Republica


Corupția și lupta împotriva corupției au devenit extrem de populare după ce au ajuns redute in politica pe arena dezbaterilor publice.Uneori am impresia ca vorbim despre bombe atomice, dezamorsarea fenomenului este complicata și stârnește pasiuni interesate. Pana la urma ce este corupția, cine sunt corupții și ce vor ei? - parafrazând o celebra zicere postrevoluționară. Daca ne ducem la Dex o sa vedem ca vorbim despre o abatere de la moralitate, de la cinste, de la datorie. Destul de vag și general, dacă ne ducem la incriminarea legislativa aflam ca infracțiunea de corupție defapt privește o paleta mai larga de infracțiuni începând cu darea și luarea de mita, spălarea de bani, furt, frauda, favoritism, clientelism, evaziune fiscala,  etc. Mai aflam ca poate exista mica corupție  dar și marea corupție. Mica corupție este specifica oamenilor mici, obișnuiți, asa ca noi,  cei care dau o atenție la ghișeu, la autorități, care duc o ciocolata și un pachet de c…

Debut

Sa spunem ca mi-am luat inima în dinți și am trimis câteva poezii la Cenaclul literar Noduri și Semne din Galați.
Din punctul meu de vedere un debut oficial târziu, când fructele s-au copt în copacul meu singuratic, plin de amintiri și fluturi năuci.
Câteva omizi mănâncă frunze ca sa le crească aripi cât pentru o viata trăita.




Sa bem deci o cupa de șampanie amestecata cu vin pelin pentru eroism și curaj. Niciodata nu e prea târziu, uneori e prea devreme. 



Daca ma cautați nu sunt acasă, am plecat pe Luna sa petrec cu iubita mea care scrie poezii.






Mobbingul sau teroarea organizata in firma

Nu mi-am imaginat ca schimbările de la Revoluție vor merge pana aici. In cadrul relațiilor de munca. Daca înainte deteriorarea relațiilor de munca intre colegi sau cu echipa de conducere avea deseori o nota politica, măcar ca și justificare, acum , terorizarea salariatului la munca a devenit un sport național. Si nu din rațiuni politice, ci din rațiuni de eficienta și rentabilitate.  Bolile secolului asta sunt fără doar sau poate bolile psihice. Depresie , anxietate, boli răspândite pe scara larga. Degenerarea acestor boli psihice duce la afecțiuni mult mai grave. Iar o mare parte a cauzelor declanșării acestora este chiar locul de munca, serviciul . Fenomenul asta este atât de răspândit încât deja se studiază in școli, se fac sondaje, analize, începe sa fie definit din ce în ce mai precis, se fac reglementari legislative.  Este o boala cronica a societății moderne. Multa lume o recunoște însa se pare ca încă nu avem medicamentul necesar. Nu  este intenția mea sa dezvolt un studiu pe…

Plumbuita

Cuvântul mahala nu are nimic peiorativ la originea lui. In turca mahala înseamna o parte a orașului. Inițial tot Bucureștiul era o suma de mahalale. Ulterior, după ce moda occidentala a intervenit în viata bucureștenilor, mahalaua a rămas acea parte a orașului care nu s-a aliniat modernizării si a căpătat un sens negativ. In mahala oamenii nu s-au descotorosit de obiceiurile vechi orientale, au rămas ancorați in epoca fanariota. Viata in mahala a rămas atârnata in timp ignorând trecerea acestuia.  Plumbuita este una dintre ultimele mahalale din Bucureștiul de astăzi. Atunci când m-am mutat in Plumbuita, zona din vechiul cartier Colentina, la ieșirea din Bucuresti prin Doamna Ghica, Voluntari, Afumați spre Moldova, pe strada încă mai erau cișmele,nu era canalizare,  existau case fără electricitate. In Plumbuita toată lumea știa totul despre toată lumea. Se trăia după un ritm de viata lent, orice schimbare de pe strada devenea un eveniment important pentru toți locuitorii. Din capul lo…