articol publicat pe republica și jurnalul Bucureștiului
Am ascultat un interviu dat de Doina Cornea. Cunoscuta disidenta împotriva
comunismului spunea ca pe vremea lui Ceaușescu a luptat împotriva nimicului.
Asta nu a însemnat ca a fost mulțumită de efectele revoluției din 89 caracterizând
acesta perioada ca fiind jalnica.
Mi-a atras însa atenția exprimarea asta extrem de profunda, lupta împotriva
nimicului. Mai știu din preceptele religioase ca din nimic nu iese nimic. Dar
adevărul este ca nimicul profund ne înconjoară, nimicul care nu lasă în urma
nimic.
Societatea de astăzi este cuprinsa de o frenezie haotica sa construiască
scenarii, bârfe, intrigi, înflorituri, zvonuri, toate activități mărunte. E
important ce a zis unul, altul, ce imagine iți crează cei din jurul tău, atitudinea
comunității pervertite, imorale, distructive. E o lume prostituata care își
vine principiile pentru doi bani.
Scenarii diabolice în care oamenii țes acuzații, opinii, păreri pline de
răutăți și impostura ca sa-și creeze avantaje nemeritate. România e ca un WC-u
înfundat. Toata lumea e în lupta cu toata lumea, tinerii cu bătrânii, orășenii
cu țăranii, bărbații cu femeile, privații cu cei de la stat, șomerii cu
salariații, bogații cu săracii, țiganii cu romanii, moldovenii cu ardelenii,
șefii cu subalternii, pensionarii cu angajații și alte categorii antagonice în
prostie. Dupa doua mii de ani de civilizație la noi a dispărut orice urma de
umanitate, de toleranta. Toti vor sa-i distrugă pe ceilalți. Mizeria refulează
prin toate cotloanele unei societăți de șobolani.
Cata risipa de energie pentru nimic, cât consum nervos și agitație în van.
Se fac alianțe de conjunctura, foști adversari ireconciliabili se unesc în
eforturile lor distructive sa pună la pământ pe oricine se ridica un pic mai
mult decât ei. Șantaj, amenințări, corupție mărunta generalizata. Peșți mici
înghițiți de rechini flamanzi care sfârșesc prin a fi victimele furtunilor ce
ii arunca pe țărmuri îndepărtate, uscate ca un mormânt.
Dezbateri, contradicții, cearta, talk-show-uri, pe teme
mărunte, pipernicite, lipsite de sens și importanta.
Oameni fără ocupație care își găsesc o ocupație disecând nimicul. Munca
cinstita, onesta, susținută, plina de râvna nu mai e apreciata. E apreciat
spectacolul ieftin, steril, și zgomotos. Nevoile oamenilor, simple, o saorma cu
de toate, o bere la pet și înjurături ca pe stadion.
In întunericul asta nu răzbate nici o idee, nici o scânteie, nimic. Daca
din senin scapără un capăt de chibrit o mie de oameni sar sa-l stingă.
Valorile sunt non-valori iar impostorii au doctorate. Nu mai e nimeni sa
îndrepte corabia asta în deriva, sa tragă cârma și sa întindă pânzele, sa ieșim
din vârtejul asta amețitor către zări și țărmuri însorite.
Când lupți împotriva nimicului, exact ca și Doina Cornea, ești
marginalizat, ostracizat, înfierat. Colectivul de mediocrități te izolează ca
pe o insecta necunoscuta într-un borcan unde te lasă sa mori fără aer. Nimicul
la noi e foarte puternic, se furișează viclean și te împresoară din toate
părțile. Te strânge ca un șarpe pana iți ia răsuflarea.
Iar în urma, exact ca după o invazie a
lăcustelor, nu rămâne nimic.
Comentarii
Trimiteți un comentariu