Cine l-a ars pe
rug pe Giordano Bruno?
Nimeni nu știe
sa-mi spună
Am întrebat în
sus și în jos, în dreapta și în stânga
Cum ii cheamă pe
acești învingători anonimi care l-au dus la rug
Si au aprins
focul urei împotriva ereziei din cutezanță
Câți erau și cum
ii chema, cum arătau și cum erau îmbrăcați
Nimeni nu știe
sa-mi spună
Câștigătorii
momentului au fost uitați de timp
Si toți ceilalți
care au tăcut ca niște fecale în iarba
In piața Campo
dei Fiori din Roma
Cum s-au trezit
ei de dimineața cu gândul sa omoare un om
Pe rugul
minciunilor și putreziciunii din sufletul lor
Cum au plecat ei
acasă la familiile lor
Împăcați și cu
sentimentul datoriei împlinite
Criminali fără
urma în neantul istoriei întunecate
Pierduți pana
astăzi pe culoare strâmte și urat mirositoare
Transformați în
delatori și modele cetățenești
O mie de voci
fără nume și fără chip
Care acuza și cer
moartea pe catafalc a speranței
Pontează cu sârguința
ore suplimentare prin birouri obscure
Măcinați de rautate și frustrare
Rad de cuvintele
poetului nebun ajuns un paria neînțeles
Nici nu îl mai
ard pe rug, il omoară cu ignoranta lor
Șobolani ce stau
la panda prin canale împuțite
Gata sa sugrume
lumina soarelui și florile de mai
Murind otrăviți
de propriul venin ce le colcăie pana în gat
Neștiuți și
uitați de toți
Comentarii
Trimiteți un comentariu