Când te duci cu sacul la pomul lăudat,

      Căldură mare monșer cum ar spune Caragiale. Pe căldura asta ar merge o bălăceala, chiar și la ștrand în lipsa de alte perspective. Asa am gândit în weekend trecut și am hotărât împreună cu nevasta-mea sa merge la cel mai grozav ștrand din Drumul Taberei. Bănuiam ca o sa fie ceva aglomerație dar m-am bazat și pe faptul ca e ziua finalei și probabil ca oamenii mai stau prin casele lor sa vadă meciul, nu ca mine.

           Calculul meu a fost absolut greșit. La stradul asta nu exista noțiunea de capacitate, adică aici câți vin atâția intra. Ca au loc sau n-au loc asta nu mai e problema lor. Pana la urma poți sa plătești, intri, vezi ca n-ai loc și pleci acasă. Noi ne-am încăpățânat sa rămânem și sa ne sporim stresul unei zile liniștite de duminica. Am dat vreo doua ture, nici un șezlong liber, toate scaunele de la barul din mijlocul stradului ocupate, toate mesele arhipline, nu era loc nici sa treci pe drumurile de acces. Am găsit într-un fund de poieniță, lângă gardul pe care îl săream când eram copil sa intru fără bilet, într-o zona in care nici bazinele nu le mai vedeam, pe un pat de corcodușe coapte și căzute prin iarba, niște sezlonguri aruncate în dezordine. Greu de găsit un șezlong mai curat, toate erau ori pline de corcodușe storcite ori pur și simplu stricate. Am găsit unul, un pic mai curat și relativ stabil, l-am așezat lângă un pom, am pus prosoapele peste el și asta e după-amiaza noastră de duminica. Cum ar spune cineva doi pe un balansoar. Eu am mers sa ma orientez ce se întâmplă, mai ales ca nu aveam pe ce sa stau. Coada la mici, coada la bere, la bar o îmbulzeală absolut descurajatoare. Am văzut niște indivizi cu pizza la cutie, m-am gândit ca trebuie sa fie undeva un loc în care se vinde. Am găsit un fel de cantina gen împinge tava în care se vindeau , ciorbe, chiftele, fasole bătută laolaltă cu pizza pe care o plăteai urmând sa aștepți o jumătate de ora sa vi sa o recuperezi. Un mic haos. La bere servesc niște tineri care cred ca sunt în prima lor zi de lucru, nu știu sa schimbe butoiale, vin niște neni mai dibaci, ii cearta, discuta, se dau mari, oricum aștept o grămadă sa iau o bere scumpa și proasta.

            Am lăsat berea în custodia nevesti-mii iar eu m-am dus sa fac o baie. In mod paradoxal, apa nu era murdara, era rece dar nu era murdara. Nevasta-mea nu are încredere și ca urmare nu face baie, defapt ea ea aproape îmbrăcată de plecare. Ma întâlnesc cu un fost coleg de gimnaziu la barul din mijlocul ștrandului, un bar circular în aer liber. Ii povestesc cât de greu am găsit un loc și el îmi spune ca locul lui e pe scaunul ala de la bar, scaun pe care nu-l părăsește sub nici o forma ca-l pierde. Norocul nostru a venit tot de la fotbal, pe măsură ce se apropie ora de începere a meciului oamenii pleacă. Ochesc doua sezlonguri mai bine plasate de unde macar vedem bazinele și ne mutam. Prosoapele déjà le-am murdărit de la corcodușele storcite. Ma duc sa-mi încerc norocul la pizza, am bafta nu e nimeni. Cu toate ca nu e nimeni băiatul ala puber care încasează banii nu ma servește pentru ca tocmai s-a angrenat într-o discuție cu un coleg pe care nu pot sa o întrerup. In final ii spun ce vreau, plătesc, ma duc la cei care confecționează pizza care ma expediază rapid, peste o jumătate de ora. Păstrasem berea aia pentru pizza dar e clar ca s-a încălzit, măcar apa e rece. Prețurile sunt mari, prețuri pe care le-am plătit in Mamaia sau  Centru Vechi, pana la urma asta ar fi trebuit sa fie un ștrand de cartier, popular. Pe vremea când veneam eu aici sa învăț sa înot la cursuri organizate, cred ca aveam vreo noua ani, nu era asa multa lume si nu era asa scump.

           In bazine nu se poate înota, e multa lume, trebuie sa te ferești sa nu-ți sară cineva în cap sau sa te plesnească vreun insistent după înot. Tot timpul sunt unii care indiferent de situație ei vor sa-si facă programul, respectiv sa înoate într-o mare de oameni. Sunt exact ca bicicliștii aia care se dau prin parc când practic nu e loc sa arunci un ac. Oameni care au capul tare.

Intre timp s-au eliberat bine locurile de pe sezlonguri, am ajuns în felul asta pe rândul al doilea. Mi-am luat și pizza, am băut berea calda, a început și finala, am pierdut prima repriza.

Am ajuns acasă tocmai când începea a doua repriza, Franța conducea cu 2-1. Marchează frumos Pogba si Mbappe.

            Nimic nu mai e cum a fost odată, ștrandul , berea, apa și nici măcar francezii nu mai sunt cum erau odată.