Simona Halep a apărut în prim-planul viețîi noastre sociale de vreo câteva luni. Eu personal am auzit de ea prima oară după ce a câștigat turneul din Qatar de la Doha. Apoi s-a accidentat la Dubai și a început nebunia. Toată lumea este extaziată de micuța tenismenă. Obisnuisc să ascult Radio România Actualități, un radio public decent. În ultima perioada însă se exagerează într-un mod paranoic cu prezentarea minunii de la marginea marii, Simona Halep. Paranoia asta îmi aduce aminte de epoca Ceaușescu în care era luat câte un sportiv și se făcea din imaginea lui o imagine a perfecțiunii și în special se justifica mitul poporului extraordinar. Prin performanțele în sport se justifică naționalismul comunismului românesc. Oamenii care au comentat pe vremea lui Ceaușescu sportul românesc au modelat discipoli care păstrează linia.În realitate performanțele sportului românesc din vremea național comunismului practicat de Ceaușescu sunt legate de dorința dictatorului de a vinde o imagine deformată despre realitățile din societatea de atunci. Sportivii care practicau sporturi de performanță erau atent monitorizați și sprijiniți.
Simona Halep a ajuns în poziția de a fi a două în clasamentul mondial al tenismenelor din lume prin eforturi propri. Statul nu a ajută-o deloc cum dealtfel nici alte jucătoare nu sunt ajutate de țările lor de origine. Până la urmă tenisul este un sport individual care ține de fiecare jucător în parte. În schimb peste această performanță de conjunctură a Simonei Halep s-a suprapus aparatul de propagandă comunistă care a rămas vigilent și eficace. În felul acesta Simona a devenit jucatoarea de tenis cea mai mediatizată în România. A devenit o modă. Reacțiile sunt bombastice și deplasate prin ridicolul lor. Simona este pusă alături de mari jucători de tenis care sunt consacrați în sportul asta de ani de zile. Este la modă să o lauzi pe Simona, să-i dai like-uri să mergi la meciurile ei de tenis. Ridicolul situației constă în faptul că pe lângă faptul că fataasta este extrem de limitată, un vocabular sărac ca al oricărui sportiv de performanță în fond, nu are nici valoare pe care o reclamă publicitatea de care se bucură. Suntem exact în situația lui Bute care a reușit să ajungă campion mondial și care după aceia a angajat câteva meciuri ușoare. În momentul în care s-a întâlnit cu primul pugilist cu adevărat de valoare a fost spulberat pur și simplu. A fost atât de mult afectat încât de atunci nu reușește să-și revină. Iar eu cred că nu este foarte departe Simona având în vedere piedestalul pe care a fost artificial ridicată.
Să facem câteva constatri de bun simt. Simona Halep a ajuns să ocupe acest loc doi fără să câștige nici un turneu de Mare Slam. Simona Halep a participat la tot felul de turnee mărunte(Sofia, București, ) cu premii de 10.000 de USD, turnee care nu se află pe agenda marilor jucătoare de tenis din lume. Simona Halep are mari probleme în momentul în care întâlnește jucătoare de tenis din primele 100. A reușit de obicei să câștige turnee mici de tenis jucând pe culoare favorabile sau beneficiind de faptul că anumite jucătoare importante au fost eliminate ori s-au accidentat în timpul turneului. În general ascensiunea Simonei Halep s-a bazat pe conjunctura. În mometul în care a întâlnit-o pe Maria Sharapova a fost învinsă fără drept de apel. De cinci ori. Numai anul asta de trei ori. Iar Maria Sharapova este pe locul 6-7 în lume. Propagandă asta de frustrați comuniști găseste în fiecare înfrângere a Simonei explicațîi ce țîn de arbitraj sau de jucatoarea care a învins-o. Exact aceleași explicații ca pe vremea lui Ceausecu când trebuia să comenteze un meci de fotbal în care echipele noastre erau învinse. Noi niciodată nu aveam o vină în pregătirea noastră, tot timpul alții erau de vină. Și se pare că asta a devenit practică națională.
Simona Halep se găsește deja în cădere liberă. Mai devreme sau mai târziu trebuie să întâlnească jucătoare de tenis adevărate. Atunci vom vedea exact valoarea Simonei. Din păcate propaganda deșănțată nu îi face decât rău. Inclusiv atitudine ei de a se complace în confortul laudelor libidinoase. Am observat că deja pierde din ce în ce mai multe partide și rade din ce în ce mai mult. Seriozitatea aia de la început, când părea o jucătoare speriată dar seriosă și concentrată a dispărut.
Prevăd că în momentul în care va trebui să se confrunte cu jucătoare de tenis profesioniste de valoare va cunoaște gustul amar al înfrângerii. Și probabil că toate meciurile pierdute încet, încet o vor afecta psihic ajungând să înțeleagă și ea că toate onorurile primite au fost efemere și fără substanță.
Am auzit că facultatea de Educație Fizică și Sport din Constanța i-a oferit deja un post de profesor în cadrul Facultății după înfrângerea din turneul de la Roland-Garros. Atunci pentru Maria Sharapova care are 5 turnee de Grand Slam câștigate, sau Serena Williams care are 30 de turnee câștigate(15 la simplu, 13 la dublu și 2 la dublu mixt), sau Venus Williams cu 20 de turnee de Grand Slam câștigate etc, ce posturi avem? Noi facem din înfrângeri victorii încercând să ne menținem în mod fals moralul. Dacă nu reușim să fim critici și să ne evaluăm corect situația niciodată nu vom evolua. Nu vom progresa.Nu știu de ce , îmi vine în minte , ceea ce Brâncuși a spus la întoarcerea sa în România.
Când am plecat v-am lăsat săraci și proști , acum când m-am întors v-am găsit și mai săraci și mai proști.
Oare asta să ne caracterizeze?
Comentarii
Trimiteți un comentariu