După primele prestații ale ministrului Transporturilor Lucian Șova am
crezut că vor urmă schimbări de amploare. În afară faptului că a transmis
mesaje șocante pentru public, ministrul nu a mai făcut nimic, o strategie
foarte interesantă de altfel, mult zgomot pentru nimic. Am observat că asta e
linia generalizată de rezolvare a problemelor, probleme cronice și delicate,
adevărate bombe cu ceas pe care ministru le-a moștenit de la predecesorii săi.
Aflat în permanent pe o lista virtuală a miniștrilor remaniabili putem înțelege
ezitarea ministrului de a se aventură în schimbări , reforme, strategii, etc.
În momentul de față e că o frunză în bătaia vântului sperând să nu se întâmple
ceva catastrofal la minister și să nu-și piardă susținerea politică fragilă.
Am să mă refer la sectorul feroviar, dar de
tratamentul acesta s-au bucurat toate formele de transport din subordinea
ministerului. Odată cu preluarea mandatului, ministru are o ieșire publică
într-o conferință în care afirmă răspicat și amenințător că CFR-Marfă are
datorii nepermis de mari la colegă ei CFR (gestionarul de infrastructură). Tot
în mesajul respectiv dl. Șova ne spune că e nepermis lucrul acesta și va trece
la executarea silită a debitoarei. Zis și făcut, aflăm mai târziu că CFR a pus
sechestru pe un bloc de birouri al CFR-Marfă. Apoi ne
spune că situația CFR-Marfă este și mai dezastroasa în
contextul anchetei privitoare la ajutorul de stat primit de această cu ocazia
privatizării eșuate. Dacă mai adăugăm și celelalte datorii ale CFR-Marfă, la
bugetul de stat, la furnizori, înțelegem că întradevăr situația este
defapt un butoi cu pulbere. CFR-Marfă între timp se apară spunând că are de
încasat datorii de la proprii ei clienți între care enumeră inclusiv
OLTCHIM. Mă scuzați, toată lumea știe că OLTCHIM a intrat în insolvență,
stare în care este protejată legal în față oricărui creditor, deci suma
reclamată este egală defapt cu zero. Pentru minciuna asta Directorul General al
CFR-Marfa ar trebui sa-si dea demisia imediat. La un calcul simplu oricum
banii de încasat nu acoperă sub nici o formă datoriile companiei. Ce mai face
domnul ministru, înlocuiește managementul de la CFR, de la CFR Călători, de la
AFER. Nimic însă despre CFR-Marfă.
Ministru continuă să transmită semnale contradictorii,
participa la o nouă conferință publică unde se afișează în compania unui patron
important de companie feroviară privată. Presă îl critică și interpretează
gestul lui că fiind nepotrivit. Ministrul nu spune nimic. Nu înțeleg ce este
atât de greu să susțînă public faptul că ministerul este atât pentru
companiile de stat cât și pentru cele private, dezvoltarea transportului
feroviar din România se face atât cu firmele de stat cât și cu cele private.
Tăcerea e de aur încă odată. Apoi mai citim un interviu al domnului ministru în
care acesta ne spune nici mai mult nici mai puțîn că datoriile CFR Marfă
trebuie executate coerent, să nu omoram găînă cu ouă de aur. Pe bune !!!
Adică după ce ne spune că firma a acumulat datorii nepermis de mari la
gestionarul de infrastructură, peste 100 de milioane de euro, acum e găînă cu
ouă de aur ? Între timp mai aruncă o fumigenă, au dispărut 400 de vagoane
de călători. Cum e posibil așa ceva ? Trăim în triunghiul Bermudelor, cum
să dispară 400 de vagoane ?
Putem să înțelegem toate informațiile astea transmise de domnul ministru
dar în final apare o întrebare, ce facem ? Care este strategia domnului
ministru în ce privește CFR-Marfă? Privatizează, declara
insolvență, declara falimentul. Prima varianta are șanse din ce în ce mai mici
din motive lesne de înțeles, nu există clienți.
Într-un articol mai vechi din Capital se făcea vorbire că dacă CFR-Marfă
întră în insolvență atunci întră și CFR (Infrastructură) în insolvență. Teoria
era că CFR nu poate supraviețui fără finanțarea de la CFR-Marfă care reprezintă
încă cel mai mare operator feroviar din România chiar dacă a pierdut cota de
50% din piață. Întrebarea logică cu privire la acesta afirmație este , care
bani ? CFR-Marfă nu plătește și nu are de unde să plătescă nici în viitor.
Adică CFR(Infrastructură) își face niște planuri de dezvoltare, cum spune
domnul ministru, pe niște bani pe care nu-i are și nici nu o să-i aibă.
Tot într-un articol din Capital se spune că valoare
CFR-Marfă acum zece ani era de un miliard de euro. Astăzi a rămas un coș plin
de datorii. Cine este responsabil pentru situația asta ?
CFR-Marfă reprezintă o problema socială gravă, încă
mai sunt peste 6 mii de salariați angajați la societatea de transport. Situația
este cu atât mai frustrantă deoarece colegii lor de la Călători sau
Infrastructură nu sunt supuși la aceste presiuni nemeritate. Pur și simplu
a fost o alegere intamplatoare în momentul în care CFR-ul s-a divizat la
ce companie sa lucreze. În momentul în care la CFR-Marfă s-a înregistrat un
profit important care permitea mărirea salariilor, această mărire nu s-a făcut
datorită egalizării câștigurilor la cele trei companii. Astăzi salariații
de la CFR-Marfă se află singuri în față catastrofei.
Amânarea rezolvării unei asemenea probleme nu face decât să afunde
societatea în datorii și mai mari, valoarea companiei s-a diminuat dramatic
tocmai datorită ezitărilor și tergiversărilor.
Domnul ministru nu ne spune cum vede el rezolvarea, în afară nefericitei
comparații cu o găînă cu ouă de aur, nimic. Nici
CFR-Călători nu stă foarte bine, subvenția de la stat vine greu sau nu vine
deloc. Nici despre asta nu ne spune domnul ministru nimic. Cine va achita toate
aceste datorii ? Există bani la buget în condițiile în care la ultima
rectificare s-au luat bani de la Ministerul Transporturilor ? Ce părere
are despre Statutul Feroviar ? Îmi pare rău însă bilanțul la 6 luni nu a
spus nimic despre problemele astea, doar considerații generale fără direcție.
Poate faptul că domnul ministru e specialist și
interesat de transportul rutier este răspunsul la întrebarea de ce atâta lipsa
de interes, din punctul asta de vedere avem de a face cu un ministru în
pantaloni scurți. În ceea ce privește transportul feroviar domnul ministru
păstrează o discreție sora cu ignorarea. Adică cei de la CFR Infrastructură au
început să le taie curentul celor de la CFR Marfă că într-un restaurant
comunist la ora închiderii, déjà au pus scaunele pe masă și așteaptă plata
facturii iar clientul nu vrea să plece și nu vrea să plătescă.
Îmi pare rău să închei în felul acesta însă dacă ministrul Transporturilor
nu are nici o opinie, nici o viziune, nici o soluție ar fi mai bine să lase pe
cineva care are așa ceva. În situația de față
lipsa de decizie e mai rea decât o decizie proastă. Dar nu e obligatoriu să se
ia o decizie proastă, se poate luat și cea mai bună decizie.
Am trimis articolul de mai sus la minister în speranța
unei reacții. Nimic de peste o luna însă totuși ministrul a dat un
interviu unei agenții de presă în care a răspuns la câteva întrebări din
articolul meu. Ministrul Transporturilor vorbește din ce în ce mai apăsat
despre insolvență CFR-Marfă, singură soluție în momentul actual. Pe de altă
parte dacă totul rămâne la nivel declarativ situația companiei de stat se va
complică dramatic, furnizorii nu o să mai livreze nimic iar activitatea
societății riscă să între în blocaj complet. Vorbește despre pierderile
companiei pe anul trecut, colosale. Vorbește despre datoriile companiei,
imense. Spune că nu schimbă managementul, e și normal dacă întră în insolvență.
Ar fi interesant de știut cine sunt creditorii principali ai CFR-Marfă.
După părerea mea participarea la târgul de logistică
de la Berlin și fotografia cu toți șefii de companii semi-falimentare a fost o
decizie de imagine proastă. România tocmai a apărut într-un clasament ca fiind
ultima în ceea ce privește sistemul feroviar din Europa, infrastructură nu e
sigură, accidentele se țin lanț, proiecte europene nu sunt, salariile sunt
plătite greu, toată lumea e nemulțumită, salariați, clienți, călători. Nu era
momentul să meargă la un târg de logistică despre transportul în lume unde se
prezintă viziunea și perspectiva în domeniu pentru 2050 sau 2100 când noi ne aflăm
încă în 1900. Dar în sfârșit e o chestiune de gust, poate a găsit ceva
cumpărători pentru marfă pe care o are în desagă, niște cai slabi și morți de
foame.
Nu în ultimul rând toți trebuie să înțelegem că toate găurile și pierderile
astea planificate ale companiilor de stat, ale regiilor de stat, se acoperă de
la buget, se acoperă din banii noștri, ai tuturor. În
Franța s-a făcut un sondaj public cu privire la dorința cetățenilor de a
susține pierderile de la companiile de cale ferată. Rezultatul a arătat clar că
cetățenii nu mai doresc să susțină sectoare de stat ineficiente. Mai mult, în
ceea ce privește conducerea companiilor de stat, demonstrația ineficientei este
limpede că lumina zilei. Companiile private, românești sau străine, pe aceiași
piață, în condiții chiar mai grele, pornind de la zero nu de la totul cum au
pornit companiile de stat, fac profit și investesc în timp ce colegele lor din
subordinea ministerului Transporturilor fac pierderi colosale. Adică eu,
cetățean oarecare, de ce să accept să susțîn CFR-ul numai de dragul nostalgiei
când astăzi există firme care fac treaba mai bine și nu-mi cer nici un ban, mai
mult, aduc bani la bugetul de stat. Alegerea e foarte simplă însă trebuie
explicată și asumată.
De ce va este frică de liberalizarea completă a
transportului feroviar ? Scopul tuturor ar trebui să fie satisfacerea
intereselor clientului, pasagerului de exemplu. Ce importantă are dacă vom
călători cu trenuri CFR sau SNCF, DB, OBB etc ? Pe noi ne interesează să călătorim
civilizat, la prețuri corespunzătoare, în timp rezonabil și dacă nu cerem prea
mult la nivel european. Deci haideți să abandonăm marotă asta cu CFR-ul firma
națională strategică, bla, bla bla… Statul trebuie să rămână și să investesca
responsabil în infrastructură feroviară, restul sunt firme pe o piață liberă,
nu fac față îmi pare rău, o firma privată ar fi închis de mult obloanele.
Am discutat și cu prietenul meu Ștefan, ziarist pe același subiect, el are
o părere diferită de a mea, este mai nostalgic, își amintește de călătoriile cu
trenul din copilărie. Din acest motiv înțeleg perfect că nu e ușor pentru
ministrul transporturilor să ia niște măsuri radicale, și-ar urcă în cap toți
salariații, sindicate, alte relații oculte. Însă domnul ministru al transporturilor
dacă nu are cojones să facă mișcarea asta evidentă, justificată, iminentă
atunci să lase locul altuia care e în stare.
Domnule Ministru, am pus un pariu cu prietenul Ștefan,
el spune că nu declarați insolvența, eu spun că da. Să vedem cine
câștigă.
Comentarii
Trimiteți un comentariu