Treceți la conținutul principal

Calea ferata romana intre science-fiction și colaps

articol publicat pe Republica


Am participat zilele trecute la un eveniment interesant despre calea ferata romana denumit îndrăzneț Thinktrain –Punem România pe sine. Lume multa, mulți ceferiști, foști și actuali, locație interesanta, clubul Expirat halele Carol.
Particip de mai mulți ani la acest gen de reuniuni și în timp am constat ca au câteva puncte comune. In primul rând la toate reuniunile participa domnul profesor Udriste iar în al doilea rând este o atmosfera de resemnare în fata viitorului.
Cel mai așteptat, apreciat și optimist moment a fost prezentarea dl.lui Alexandru MIRONOV, un fel de amintiri din viitor pentru visători și nebuni. Trenul Maglev pe perna magnetica care circula printr-un tub inclusiv prin tuneluri intercontinentale. Viteze de 1200 de kilometri la ora care vor lasa avioanele sa se odihnească în hangare. Dar cel mai mult mi-au plăcut propunerile domnului Mironov pentru căile ferate romane, un TGV de la Paris la București și un tunel la Giurgiu pe sub Dunăre pana la Russe. Excepțional.
In felul asta conferința a început într-un mod plăcut și relaxant. In rest vechile probleme ale caii ferate romane. Am constat însa ca exista cel puțin doua tendințe  în dezbaterile astea pe tema situatei cailor ferate romane. Exista vorbitori care fac  trimitere la istorie, la istoria pionierilor cailor ferate dar și la istoria mai recenta, a cailor ferate romane în comunism. Cu prezentări în power-point, grafice colorate, comparații, oftat-uri, înțelegem ca CFR-ul era mult mai bine înainte. Reforma din 98 nu a fost buna iar toate societățile care au rezultat din acesta companie trebuiau sa rămână într-un holding. Nostalgia unor timpuri acum apuse.
Apoi exista vorbitori care susțin cu înverșunare privatizarea cailor ferate romane pana la capăt. In special este vorba despre CFR-Marfa, societate care în lipsa unor subvenții legale de la stat pe o piața concurențială a acumulat datorii uriașe. Statul nu poate ajuta societatea pentru ca este strict interzis de politica europeana. Mai mult chiar, CFR-Marfa risca sa fie obligata sa returneze datoriile șterse anii trecuți de stat cu ocazia încercării de privatizare eșuate, situație care ar pune societatea definitiv pe butuci. Tot în contextul asta ma gândesc ca odată cu trecerea obligațiilor  fiscale de la angajat la angajator în lumina noilor schimbări fiscale, CFR-Marfa va intra în imposibilitatea de a-și plăti salariații pentru ca tocmai aceste obligații nu le plătea societatea către stat. Daca nu a putut sa le plătească în toți anii ăștia de ce ar putea sa le plătească acum. O situație asemănătoare este si la CFR SA sau CFR Infrastructura cum este cunoscuta mai popular. Nici  la CFR-Călători situația nu e mai roza dacă luam în calcul reducerea subvenției cu 10% și trecerea societății pe pierdere. Pentru conducere nu exista decât opțiunea disponibilizărilor dacă nu vor sa intre direct în insolventa sau faliment. La CFR-Marfa ,care are situația cea mai critica, este vorba de 6.250 de salariați afectati cu familiile  lor.  
Am mai aflat de la domnul Lucia Bode ca CFR Infrastructura a avut bani de reparații, revizii și investiții pe care nu i-a cheltuit, însa a plătit prime uriașe conducerii din asa-zisele economii făcute. Afirmații care din punctul meu de vedere ar trebui aprofundate. Starea infrastructurii este jalnica, mai multe voci din domeniu au tras semnale de alarma ca ne vom decupla singuri de la sistemul de transport european, iminenta unor catastrofe feroviare este implicita, iar în momentul asta noi sa nu întreținem si sa nu investim este o crima curata.
A fost interesant ca domul Marian Paun, Președintele Autorității pentru Reforma Feroviara, organism care va trebui sa gestioneze investițiile de la calea ferata, nu a fost prezent. Poate datorita emoției create de video-clipul viral de pe net în care nu știa exact la ce instituție lucrează și cu ce ocupa.
Colegul Amedeo Neculcea, Director de dezvoltare la GFR, a avut o prezentare interesanta, a criticat evident investițiile în infrastructura într-un mod ironic, a observat ca trenul a dispărut din mentalul colectiv ca un reper, a făcut comparații intre starea actuala și cea dinainte de război constatând ca nu am câștigat nimic. Cel mai mult mi-a atras atenția faptul ca tinerii ingineri de la Facultatea de Transporturi nu sunt atrași sa lucreze în CFR cu salarii minime pe economie în condiții de munca neprietenoase pe posturi care  necesita răspundere și calificare serioasa. Asistam la o îmbătrânire evidenta a personalului feroviar dublata de o deprofesionalizare masiva.

In articolul de fata nu doresc sa acuz sau sa dau soluții salvatoare, doresc doar sa prezint informații și situații de fapt. 
Trebuie totuși sa le atrag atenția celor care se exprima pe tema feroviara ca soluția cu revenirea la vechiul CFR și soluția cu privatizarea CFR-ului sunt doua soluții divergente, degeaba stau la aceiași masa și se complimentează cu politeturi, ei susțin doua direcții complet diferite. Nu se poate și una și alta.
Astăzi avem companii de transport feroviar de stat și companii de transport feroviar  pe aceiași piața libera. Statul este și arbitru și jucător în același joc cu investitorii privați. In restul tarilor europene reforma de liberalizare a transportului feroviar merge greu, în Germania și Franța abia dacă au apărut câțiva operatori feroviari privați plăpânzi și izolați. In Ungaria operatorul de marfa MAV-Cargo a fost cumpărat de un alt operator feroviar de stat, calea ferata austriaca. Cei mai avansați pe linia privatizării sunt cei din Marea Britanie care au privatizat complet căile ferate.
Starea de fapt de astăzi nemulțumește pe toata lumea, nu am văzut un director, un ministru, un ceferist mulțumit. Suntem într-un sistem de tip struto-cămilă . Daca exista nebuni care cred ca vor ajunge pe Marte de ce sa nu credem și noi ca în final căile ferate romane se vor salva.  
Daca va plăcut articolul va puteți abona la blogul meu www.nuculus70.blogspot.ro  unde mai scriu din când în când.
 Imagini pentru calea ferata

Postări populare de pe acest blog

Despre mecanica coruptiei

articol publicat pe Republica


Corupția și lupta împotriva corupției au devenit extrem de populare după ce au ajuns redute in politica pe arena dezbaterilor publice.Uneori am impresia ca vorbim despre bombe atomice, dezamorsarea fenomenului este complicata și stârnește pasiuni interesate. Pana la urma ce este corupția, cine sunt corupții și ce vor ei? - parafrazând o celebra zicere postrevoluționară. Daca ne ducem la Dex o sa vedem ca vorbim despre o abatere de la moralitate, de la cinste, de la datorie. Destul de vag și general, dacă ne ducem la incriminarea legislativa aflam ca infracțiunea de corupție defapt privește o paleta mai larga de infracțiuni începând cu darea și luarea de mita, spălarea de bani, furt, frauda, favoritism, clientelism, evaziune fiscala,  etc. Mai aflam ca poate exista mica corupție  dar și marea corupție. Mica corupție este specifica oamenilor mici, obișnuiți, asa ca noi,  cei care dau o atenție la ghișeu, la autorități, care duc o ciocolata și un pachet de c…

Debut

Sa spunem ca mi-am luat inima în dinți și am trimis câteva poezii la Cenaclul literar Noduri și Semne din Galați.
Din punctul meu de vedere un debut oficial târziu, când fructele s-au copt în copacul meu singuratic, plin de amintiri și fluturi năuci.
Câteva omizi mănâncă frunze ca sa le crească aripi cât pentru o viata trăita.




Sa bem deci o cupa de șampanie amestecata cu vin pelin pentru eroism și curaj. Niciodata nu e prea târziu, uneori e prea devreme. 



Daca ma cautați nu sunt acasă, am plecat pe Luna sa petrec cu iubita mea care scrie poezii.






Mobbingul sau teroarea organizata in firma

Nu mi-am imaginat ca schimbările de la Revoluție vor merge pana aici. In cadrul relațiilor de munca. Daca înainte deteriorarea relațiilor de munca intre colegi sau cu echipa de conducere avea deseori o nota politica, măcar ca și justificare, acum , terorizarea salariatului la munca a devenit un sport național. Si nu din rațiuni politice, ci din rațiuni de eficienta și rentabilitate.  Bolile secolului asta sunt fără doar sau poate bolile psihice. Depresie , anxietate, boli răspândite pe scara larga. Degenerarea acestor boli psihice duce la afecțiuni mult mai grave. Iar o mare parte a cauzelor declanșării acestora este chiar locul de munca, serviciul . Fenomenul asta este atât de răspândit încât deja se studiază in școli, se fac sondaje, analize, începe sa fie definit din ce în ce mai precis, se fac reglementari legislative.  Este o boala cronica a societății moderne. Multa lume o recunoște însa se pare ca încă nu avem medicamentul necesar. Nu  este intenția mea sa dezvolt un studiu pe…

Plumbuita

Cuvântul mahala nu are nimic peiorativ la originea lui. In turca mahala înseamna o parte a orașului. Inițial tot Bucureștiul era o suma de mahalale. Ulterior, după ce moda occidentala a intervenit în viata bucureștenilor, mahalaua a rămas acea parte a orașului care nu s-a aliniat modernizării si a căpătat un sens negativ. In mahala oamenii nu s-au descotorosit de obiceiurile vechi orientale, au rămas ancorați in epoca fanariota. Viata in mahala a rămas atârnata in timp ignorând trecerea acestuia.  Plumbuita este una dintre ultimele mahalale din Bucureștiul de astăzi. Atunci când m-am mutat in Plumbuita, zona din vechiul cartier Colentina, la ieșirea din Bucuresti prin Doamna Ghica, Voluntari, Afumați spre Moldova, pe strada încă mai erau cișmele,nu era canalizare,  existau case fără electricitate. In Plumbuita toată lumea știa totul despre toată lumea. Se trăia după un ritm de viata lent, orice schimbare de pe strada devenea un eveniment important pentru toți locuitorii. Din capul lo…

Generația asasinilor cu sânge rece,

articol publicat pe republica și jurnalul Bucureștiului

Totul a început de la o discuție pe care am avut-o cu soția mea după ce a fost la o conferință a lui Jacques Salome. Mi-a povestit ca percepția mea despre deteriorarea moralei este una corecta dar și universala. Adica degradarea asta sociala nu are loc numai în România, ea se observa inclusiv în tarile dezvoltate, sau mai ales acolo. Cu toate ca în occident nu exista probleme materiale ca în  tarile  est-europene, cu toate ca ei nu au un trecut comunist, degradarea relațiilor interumane a căpătat o accelerație îngrijorătoare. Jacques Salome ne propune un exercițiu practic și instructiv, sa ne inventariem toți cunoscuții care ar veni sa depună o mărturie într-un proces în favoarea noastră și câți ar veni sa depună o mărturie împotriva noastră. Câți ne-ar recunoște calitățile și câți ne-ar denunța defectele. Câți ne-ar lauda și câți ne-ar critica. O sa observam ca foarte putini ar fi dispuși sa ne vadă calitățile și foarte mulți ne…