Calea ferata romana intre science-fiction și colaps

articol publicat pe Republica


Am participat zilele trecute la un eveniment interesant despre calea ferata romana denumit îndrăzneț Thinktrain –Punem România pe sine. Lume multa, mulți ceferiști, foști și actuali, locație interesanta, clubul Expirat halele Carol.

Particip de mai mulți ani la acest gen de reuniuni și în timp am constat ca au câteva puncte comune. In primul rând la toate reuniunile participa domnul profesor Udriste iar în al doilea rând este o atmosfera de resemnare în fata viitorului.

Cel mai așteptat, apreciat și optimist moment a fost prezentarea dl.lui Alexandru MIRONOV, un fel de amintiri din viitor pentru visători și nebuni. Trenul Maglev pe perna magnetica care circula printr-un tub inclusiv prin tuneluri intercontinentale. Viteze de 1200 de kilometri la ora care vor lasa avioanele sa se odihnească în hangare. Dar cel mai mult mi-au plăcut propunerile domnului Mironov pentru căile ferate romane, un TGV de la Paris la București și un tunel la Giurgiu pe sub Dunăre pana la Russe. Excepțional.

In felul asta conferința a început într-un mod plăcut și relaxant. In rest vechile probleme ale caii ferate romane. Am constat însa ca exista cel puțin doua tendințe  în dezbaterile astea pe tema situatei cailor ferate romane. Exista vorbitori care fac  trimitere la istorie, la istoria pionierilor cailor ferate dar și la istoria mai recenta, a cailor ferate romane în comunism. Cu prezentări în power-point, grafice colorate, comparații, oftat-uri, înțelegem ca CFR-ul era mult mai bine înainte. Reforma din 98 nu a fost buna iar toate societățile care au rezultat din acesta companie trebuiau sa rămână într-un holding. Nostalgia unor timpuri acum apuse.

Apoi exista vorbitori care susțin cu înverșunare privatizarea cailor ferate romane pana la capăt. In special este vorba despre CFR-Marfa, societate care în lipsa unor subvenții legale de la stat pe o piața concurențială a acumulat datorii uriașe. Statul nu poate ajuta societatea pentru ca este strict interzis de politica europeana. Mai mult chiar, CFR-Marfa risca sa fie obligata sa returneze datoriile șterse anii trecuți de stat cu ocazia încercării de privatizare eșuate, situație care ar pune societatea definitiv pe butuci. Tot în contextul asta ma gândesc ca odată cu trecerea obligațiilor  fiscale de la angajat la angajator în lumina noilor schimbări fiscale, CFR-Marfa va intra în imposibilitatea de a-și plăti salariații pentru ca tocmai aceste obligații nu le plătea societatea către stat. Daca nu a putut sa le plătească în toți anii ăștia de ce ar putea sa le plătească acum. O situație asemănătoare este si la CFR SA sau CFR Infrastructura cum este cunoscuta mai popular. Nici  la CFR-Călători situația nu e mai roza dacă luam în calcul reducerea subvenției cu 10% și trecerea societății pe pierdere. Pentru conducere nu exista decât opțiunea disponibilizărilor dacă nu vor sa intre direct în insolventa sau faliment. La CFR-Marfa ,care are situația cea mai critica, este vorba de 6.250 de salariați afectati cu familiile  lor.  

Am mai aflat de la domnul Lucia Bode ca CFR Infrastructura a avut bani de reparații, revizii și investiții pe care nu i-a cheltuit, însa a plătit prime uriașe conducerii din asa-zisele economii făcute. Afirmații care din punctul meu de vedere ar trebui aprofundate. Starea infrastructurii este jalnica, mai multe voci din domeniu au tras semnale de alarma ca ne vom decupla singuri de la sistemul de transport european, iminenta unor catastrofe feroviare este implicita, iar în momentul asta noi sa nu întreținem si sa nu investim este o crima curata.

A fost interesant ca domul Marian Paun, Președintele Autorității pentru Reforma Feroviara, organism care va trebui sa gestioneze investițiile de la calea ferata, nu a fost prezent. Poate datorita emoției create de video-clipul viral de pe net în care nu știa exact la ce instituție lucrează și cu ce ocupa.

Colegul Amedeo Neculcea, Director de dezvoltare la GFR, a avut o prezentare interesanta, a criticat evident investițiile în infrastructura într-un mod ironic, a observat ca trenul a dispărut din mentalul colectiv ca un reper, a făcut comparații intre starea actuala și cea dinainte de război constatând ca nu am câștigat nimic. Cel mai mult mi-a atras atenția faptul ca tinerii ingineri de la Facultatea de Transporturi nu sunt atrași sa lucreze în CFR cu salarii minime pe economie în condiții de munca neprietenoase pe posturi care  necesita răspundere și calificare serioasa. Asistam la o îmbătrânire evidenta a personalului feroviar dublata de o deprofesionalizare masiva.

In articolul de fata nu doresc sa acuz sau sa dau soluții salvatoare, doresc doar sa prezint informații și situații de fapt. 

Trebuie totuși sa le atrag atenția celor care se exprima pe tema feroviara ca soluția cu revenirea la vechiul CFR și soluția cu privatizarea CFR-ului sunt doua soluții divergente, degeaba stau la aceiași masa și se complimentează cu politeturi, ei susțin doua direcții complet diferite. Nu se poate și una și alta.

Astăzi avem companii de transport feroviar de stat și companii de transport feroviar  pe aceiași piața libera. Statul este și arbitru și jucător în același joc cu investitorii privați. In restul tarilor europene reforma de liberalizare a transportului feroviar merge greu, în Germania și Franța abia dacă au apărut câțiva operatori feroviari privați plăpânzi și izolați. In Ungaria operatorul de marfa MAV-Cargo a fost cumpărat de un alt operator feroviar de stat, calea ferata austriaca. Cei mai avansați pe linia privatizării sunt cei din Marea Britanie care au privatizat complet căile ferate.

Starea de fapt de astăzi nemulțumește pe toata lumea, nu am văzut un director, un ministru, un ceferist mulțumit. Suntem într-un sistem de tip struto-cămilă . Daca exista nebuni care cred ca vor ajunge pe Marte de ce sa nu credem și noi ca în final căile ferate romane se vor salva.  

Daca va plăcut articolul va puteți abona la blogul meu www.nuculus70.blogspot.ro  unde mai scriu din când în când.