Nuculus

Cuvântul mahala nu are nimic peiorativ la originea lui. In turca mahala înseamna o parte a orașului. Inițial tot Bucureștiul era o suma de mahalale. Ulterior, după ce moda occidentala a intervenit în viata bucureștenilor, mahalaua a rămas acea parte a orașului care nu s-a aliniat modernizării si a căpătat un sens negativ. In mahala oamenii nu s-au descotorosit de obiceiurile vechi orientale, au rămas ancorați in epoca fanariota. Viata in mahala a rămas atârnata in timp ignorând trecerea acestuia.  Plumbuita este una dintre ultimele mahalale din Bucureștiul de astăzi. Atunci când m-am mutat in Plumbuita, zona din vechiul cartier Colentina, la ieșirea din Bucuresti prin Doamna Ghica, Voluntari, Afumați spre Moldova, pe strada încă mai erau cișmele,nu era canalizare,  existau case fără electricitate. In Plumbuita toată lumea știa totul despre toată lumea. Se trăia după un ritm de viata lent, orice schimbare de pe strada devenea un eveniment important pentru toț...

Nu mi-am imaginat ca schimbările de la Revoluție vor merge pana aici. In cadrul relațiilor de munca. Daca înainte deteriorarea relațiilor de munca intre colegi sau cu echipa de conducere avea deseori o nota politica, măcar ca și justificare, acum , terorizarea salariatului la munca a devenit un sport național. Si nu din rațiuni politice, ci din rațiuni de eficienta și rentabilitate.  Bolile secolului asta sunt fără doar sau poate bolile psihice. Depresie , anxietate, boli răspândite pe scara larga. Degenerarea acestor boli psihice duce la afecțiuni mult mai grave. Iar o mare parte a cauzelor declanșării acestora este chiar locul de munca, serviciul . Fenomenul asta este atât de răspândit încât deja se studiază in școli, se fac sondaje, analize, începe sa fie definit din ce în ce mai precis, se fac reglementari legislative.  Este o boala cronica a societății moderne. Multa lume o recunoște însa se pare ca încă nu avem medicamentul necesar. Nu  este intenția mea sa...

Cine spune ca emoțiile ne părăsesc odată cu înaintarea în vârsta nu știe ce vorbește. Cine crede ca odată cu acumularea experienței de viata poți sa-ți controlezi mai bine frământările interioare este naiv. Afara e canicula, e luna iunie, se joaca meciurile din optimile Campionatului European de Fotbal din Franța. Microbiștii s-au ascuns la terasele din Drumul Taberei sub umbrele cu o bere pe masa sperând într-o adiere de vânt. Eu beau un whisky sa-mi fac curaj și plec către marea Revedere. Mi-am cumpărat un tricou nou. Nu e alb ca al biciclistului din romanul lui D.R Popescu. Cit m-am chinuit sa fac comentariul ala în scoală. Străbat parcul Moghioros, acum Drumul Taberei, pentru mine însa rămâne tot parcul Moghioros. Caut un semn în parcul asta super modernizat în care sa descopăr amintiri din viata de elev. Pe dealul din fata Strandului ne dădeam iarna pe derdeluș. Am venit odată de la ora de lucru manual, unde făceam traforaj și pirogravura, si am găsit un frigider aruncat de cin...

In ceea ce privește evoluția societății astăzi este un lucru sigur: lucrurile nu merg in direcția buna. Suntem într-o criza profunda de identitate, de perspectiva si de soluții. Avem probleme religioase fără soluții evidente, probleme de identitate națională si globalizare mondiala. Si peste toate vine problema economiei mondiale. Lipsa echitații sociale a ajuns sa fie focarul tuturor revoltelor. Lipsa de șanse in interiorul unei economii capitaliste fără putința de evoluție. Meritocrația de zi  se reduce la rezultate financiare rapide obținute prin orice mijloace. Nu e nimic moral in lumea asta. Defapt imoralitatea a devenit valoarea forte din lumea asta. Dar omenirea ar trebui sa realizeze ca dacă nu ne revoluționam profund întreg sistemul de valori vom face implozie in propria aroganta. Din punct de vedere etic in primul rând planeta asta aparține întregii omeniri, nu numai unora, indiferent ce argumente se aduc in sensul asta. Nu s-a născut nimeni stăpân al planetei ca sa ...

In orice organizatie mai mare exista angajati toxici, angajati dificili care prin activitatea lor aduc prejudicii. Angajatii toxici sunt cei care sunt nemultumiti in permanenta, sunt cei care comenteaza in mod negativ orice actiune a managementului. Ei sunt in permanenta intr-o atitudine pesimista si critica. Fie ca in cadrul reuniunilor oficiale afiseaza un scepticism flegmatic sau la o tigara barfesc noile masuri luate, angajatii toxici sunt intr-o ofensiva impotriva conducerii. Ei critica si sunt nemultumiti in permanenta. Nu sunt multumiti de sarcini, nu sunt multumiti de salariu, nu sunt multumiti de sefi, nu sunt multumiti de subalterni. Din punctul lor de vede se lucreaza prea mult pentru un salariu prea mic. Ei se considera foarte bine pregatiti si ocupa un post mult sub capacitatile lor.  Cu toate ca nu fac ore suplimentare, nu vin din timpul liber la serviciu si chiar au timp liber in timpul orelor de program ei considera ca lucreaza mult. Fac adesea comparatii subiectiv...

M-am napustit in lume in noaptea dintre ani. Unii ma asteptau altii nu.  Eu nu vroiam sa vin pe lume dar nu mi-au dat nici o sansa Tatal meu nu prea stia cum sa ma numeasca asa ca s-a  incurcat in nume si mi-a dat numele lui Pe care il port si astazi Intr-un fel de multe ori ma gandesc ca sunt  tatalui meu in lumea asta Mi-a placut sa traiesc viata la limita, sa traiesc toate experientele, sa nu ma cenzurez in traire Am vrut si vreau sa cunosc toate sentimentele umane Din cunosterea asta s-a nascut, cred eu, dorinta de a ma exprima Am sentimentul propriei neputinte Stiu ca nu sunt asa cum as vrea sa fiu Dar m-am impacat cu mine si mai ales cu gandul ca voi evolua, poate voi progresa Uneori imi amintesc lucruri care nu s-au intamplat  Sau pe care le-am visat Sau nu 

Mâinile destinului Isi unesc azi liniile, Ceasurile timpului Isi contopesc azi limbile, Copiii pământului Îsi culeg azi oasele, Nisipul deșertului Invadează casele, Sfinții din icoane Cioplesc astazi lemnul, Stâncile valurilor Îsi pierd azi refrenul, Câmpul fertil inghite Tot seninul zorilor, In vocea pastelului Suspina azi culorile. Cu toata lumina pământului, Noapte isi cere azi drepturile. Iar eu, Nu mai stiu sa urăsc.