Nuculus

M-am napustit in lume in noaptea dintre ani. Unii ma asteptau altii nu.  Eu nu vroiam sa vin pe lume dar nu mi-au dat nici o sansa Tatal meu nu prea stia cum sa ma numeasca asa ca s-a  incurcat in nume si mi-a dat numele lui Pe care il port si astazi Intr-un fel de multe ori ma gandesc ca sunt  tatalui meu in lumea asta Mi-a placut sa traiesc viata la limita, sa traiesc toate experientele, sa nu ma cenzurez in traire Am vrut si vreau sa cunosc toate sentimentele umane Din cunosterea asta s-a nascut, cred eu, dorinta de a ma exprima Am sentimentul propriei neputinte Stiu ca nu sunt asa cum as vrea sa fiu Dar m-am impacat cu mine si mai ales cu gandul ca voi evolua, poate voi progresa Uneori imi amintesc lucruri care nu s-au intamplat  Sau pe care le-am visat Sau nu 

Mâinile destinului Isi unesc azi liniile, Ceasurile timpului Isi contopesc azi limbile, Copiii pământului Îsi culeg azi oasele, Nisipul deșertului Invadează casele, Sfinții din icoane Cioplesc astazi lemnul, Stâncile valurilor Îsi pierd azi refrenul, Câmpul fertil inghite Tot seninul zorilor, In vocea pastelului Suspina azi culorile. Cu toata lumina pământului, Noapte isi cere azi drepturile. Iar eu, Nu mai stiu sa urăsc.

Ochii negri, noapte plina de dorințe Buzele fragede si carnoase, chemare la desfau Parul tau despletit, vise nevisate Pielea creola, cacao cu lapte Bucile tale, doua boabe imense de cafea Sfarcurile intarite se zbat intre dintii mei Te patrund adanc si hotarat pana la prasele Falusul meu intarit in erectie, sculptura pentru tine Vaginul tau un poem post-modernist fara sfarsit Miroase-n camera a respiratie orgasmica Sexul meu de 45 de ani intra in sexul tau de 26 de ani Si nimeni nu mai stie cine si cum a inceput totul Cu mii de ani inainte ca noi sa existam Cad inert pentru o clipa dupa un spasm  Moartea imi mangaie crestetul zambindu-mi Nu mai am amintiri, nu mai am planuri, am uitat tot E bine si e cald si sunt pierdut E lipicios si umed  Miroase a testosteron  Murim cate putin de fiecare data Si moartea a devenit placuta

Despre iubire poti scrie Daca ai un suflet fântâna, Despre iubire poti sa scrii Daca stii sa astepti: Un călător cu o privire străină, Sau o femeie cu o singură haină pe ea. Despre iubire poti scrie Daca ai un suflet de foc, Despre iubire poti sa scrii Dacă stii sa astepti: Un bărbat luptător de guerilla, Sau o femeie cu gust de cafea. Despre iubire poti scrie Daca ai un suflet de lut, Despre iubire poti sa scrii Daca stii sa astepti: Un actor dispărut fara urma, Sau o femeie care plânge pe deal un amor consumat. Despre iubire poti scrie Daca ai aripi la suflet, Despre iubire poti sa scrii Dacă stii sa astepti: Un nebun alungat de la curte, Sau o femeie ce pierde întruna, putin cate putin din ea.

Nu sunt un mare poet. Nici macar unul mijlociu. Mai degraba unul amator. Dar imi place sa citesc si sa scriu. Este mai mult o manifestare absolut naturala, nefortata, ceva care imi face placere si ma elibereaza..Scriu ce imi place si cand imi place. In felul acesta, inspirat fiind de iubita mea, i-am scris cateva versuri de dragoste. Am scris un acrostih Pentru Ea Am început sa trăiesc atunci când toți credeau ca am murit Nu știu viața când am risipit-o Cum oare voi trai eu fără tine pana mâine Umbra amintirii tale se va întinde în inima mea Țintuit pe crucea iubirii voi muri Acum și pururea în vecii vecilor La acesta poezie Ea mi-a raspuns cu o poezie care initial nu a avut titlu si eu chiar am intitulat-o Poezie de la Ea.  Alunec in dimineata asta E pura E sigura  E imbratisata de timp E plina de usuratate E o bijuterie de la cavalerul noptii E revansa dupa cateva ore fara pasiune. Cei mai frumosi oameni Ii vad astazi laolaltă, Asa cum mi se parea mereu i...

Trăim într-o lume grăbită în care nimeni nu mai are răbdare să învețe, să explice, să înțeleagă. Totul este concentrat în informațîi furnizate că niște pastile pentru creștere. Învățăturile despre viață sunt cuprinse în învățături sub formă unor sloganuri sau citate inventate de persoane submediocre. A apărut boală Poptămaș, lucruri simple, evidente, platitudini, emise sub formă unor înțelepciuni fără seamăn. Societatea tinde să eticheteze și să claseze toate faptele de viață exact cum se aplică procedurile într-o multinațională. Lucrurile astea nu sunt nocive decât în măsura în care poluează mediul internetului și necesită o muncă de evitare. Există însa stereotipuri absolut nocive, chiar perverse. Câteva dintre ele: În viață trebuie să faci ce iți place. În viață trebuie să faci cu plăcere ceea ce faci.   Evident că se referă la muncă. Și din asta bineînțeles derivă și : Nu trebuie să munceșți ceva ce nu îți face plăcere.  ...

M-am hotărât să scriu rândurile astea ca un răspuns pentru un articol publicat de o doamna respectabilă care consideră că problema asta poate fi rezolvată trecând-o în domeniul miștocarerilor puerile. Adică la întrebarea asta, de ce nu faci un copil ? doamna asta găsea o mie de răspunsuri care mai de care mai tâmpite care se doreau o banalizare veselă a unei asemenea probleme. Sunt oameni care își doresc copii și din diverse motive nu pot avea. În ziua de azi s-au dezvoltat foarte multe tehnici de a aduce pe lume un copil astfel încât multe cupluri fără nici o șansa au ajunsă să devină părinti. Bineînțeles că aceste cupluri au dus o lupta intensă, au cheltuit bani, au sperat , au dorit și în cele din urmă au fost dăruite cu prunci. Din păcate în momentul în care începi să faci din acesta problema o bagatelă, adică ceva la nivelul cumpărării unui sac de cartofi din piața, pe care îl cumperi sau nu îl cumperi după cum ai chef, din start ai pornit greșit. Lucrul acesta este foarte imp...