Treceți la conținutul principal

Orasul taximetristilor

articol publicat pe Republica


Intre Crăciun și Anul Nou, profitând de câteva zile libere,  m-am hotărât sa ma întâlnesc cu prieteni vechi sa marcam finalul anului și sa ne pregătim pentru noul an.  Nu în ultimul rând am decis sa ies cu soția mea în centrul orașului ca sa ne luam la revedere de la 2017. In mod inevitabil a trebuit sa folosesc minunatele servicii oferite de taxi-urile din București. Bad decision, cum ar spune tinerii de astăzi.
Am luat un taxi din Piata Romana și după o cursa destul de lunga cu opriri unde mi-am lăsat prietenul și mi-am recuperat soția, cu toate ca i-am spus șoferului de taxi ca vreau sa ajung în zona hanul lui Manuc acesta m-a lăsat precipitat pe splaiul Independentei la Piata Națiunilor Unite.  In taxi am vorbit la telefon cu soția mea și chiar i-am trimis o fotografie din mașină în speranța ca o voi găsi deja pregătită.  
Am stat în taxi pe locul din fata dreapta cu scopul de a putea plăti mai ușor cursa pentru ca de obicei în spate este întuneric și nu vad bine banii din portmoneu. Știu ca locul din fata se mai numește și locul mortului dar am constat ca se mai numește și locul victimei sau al păgubitului.
Când șoferul de taxi ne-a spus sa ne dam jos repede la Piata Națiunilor Unite, ca nu mai intra în Centru Vechi ,cu toate ca ne lasa defapt la vreo doua stații distanta de Hanul lui Manuc, nu am bănuit absolut nimic. Am coborât precipitați din mașină, abia am apucat sa plătim, nici vorba de bon fiscal sau alte lucruri d,astea. Odată coborât din mașină, din obișnuintă, mi-am făcut un mic inventar al lucrurilor pe care le aveam în dotare. Lipsea ciudat telefonul. In prima faza nu mi-a venit sa cred, niciodată nu mi-am pierdut telefonul. I-am cerut soției sa ma sune, in mod straniu telefonul nu a sunat într-unul din buzunare și mai mult chiar, era închis cu toate ca abia îl folosisem și nu trecuse mai mult de cinci minute. Dintr-o data am avut o presimțire rea. Întâmplator am reținut numele firmei de taxi. Telefonul soție s-a descarcat și am luat din același loc un alt taxi sa încercam cumva recuperarea telefonului. Printr-o coincidenta pe care nu pot sa o explic am nimerit un taxi de la aceiași firma cu primul. Șoferul a fost drăguț și ne-a lăsat sa sunam la dispeceratul firmei lui de pe telefonul lui personal. Eu am intrat deja într-o stare de îngrijorare rău prevestitoare astfel încât nu am putut vorbi cu doamna de la telefon. A vorbit soția mea. Doamna de la telefon vorbea în mod neobișnuit, lungea conversația, solicita amănunte neimportante, amâna luarea unei decizii. Eram obișnuit cu dispeceritele plictisite care răspuns automat după proceduri ca un robot uman. Doamna asta însa vorbea ca o gospodina care e în bucătărie și își pregătește salata beuf pentru Revelion în timp ce mai răspunde și nefericiților care mai suna pe numărul scurt al dispeceratului de taxi. Cel mai grav lucru era ca telefonul fusese închis la puțin timp după ce părăsisem  taxi-ul , asta nu era un gest care sa ma facă sa cred ca taximetristul avea de gând sa-l returneze. In timp ce doamna de la telefon vorbea, și vorbea, lucru de asemenea foarte neobișnuit pentru ca de obicei dispeceritele asculta nu vorbesc, eu îmi si imaginam cu șoferul vinde telefonul unui traficant care ii șterge toate datele iar pana dimineață îl  revinde. M-am enervat și am intervenit în discuție spunându-i doamnei de la telefon ca dorim doar sa transmită pe stație șoferului sa ne returneze obiectul uitat în mașină. Doamna mi-a răspuns ferm ca nu poate face acest lucru ca ea iese din tura. Cum adică iese din tura când ea a răspuns la telefonul asta și este acolo. Mi-a răspuns ca nu poate face asta decât dimineața. Un dialog absurd, i-am spus ca este complice la furtul telefonului meu, mi-a spus ca ea nu răspunde de obiectele uitate de mine în mașină iar în final mi-a spus ca dacă sunt bătut în cap pentru ca nu am grija de lucrurile mele nu e problema ei. In final a refuzat sa mai vorbească cu mine și a cerut-o pe soția mea la telefon. In momentul acela am fost convins ca tocmai sunt victima unui furt. S-a ales praful de ieșirea noastră romantica în oraș. Am continuat sa sunam de pe telefonul taximetristului pe telefonul dispărut însa fără nici o șansă, era închis. Am ajuns acasă, am sunat toata noaptea atât la dispecerat cât și pe telefonul meu, la dispecerat nu a mai răspuns nimeni, telefonul meu a rămas închis. La nici un alt număr de pe site-ul companiei de taxi nu a mai răspuns nimeni, la anumite numere am primit chiar răspunsul ca sunt nealocate. Mi-am dat seama de proporția pierderii mele, pe lângă faptul ca nu mai am telefon mi-am pierdut și toate informațiile din acesta. Nu am putut sa dorm toata noaptea din cauza frustrării ca am fost victima unui mecanism diabolic de deposedare de bunuri. Am cautat pe internet o soluție, ce au mai făcut alți păgubiți. Rezultatul, păgubiții, care sunt cu sutele, s-au resemnat. Mulți dintre păgubiții care au postat pe net au pățit exact același lucru la aceiași companie, sunt sute de comentarii cu același conținut. Comentatorii la postările lor sunt ironici sau chiar batjocoritori, adică ai pierdut nu mai e al tău, ce-am găsit al meu sa fie. In poza pe care am făcut-o în taxi apare într-un colt legitimația șoferului. Am sunat dimineață la asa-zisul dispecerat la ora 8.30 , surpriza, mi-a răspuns tot doamna agresiva din seara precedenta. A început prin a-mi face reproșuri, ca nu vorbesc frumos, a inventat o discuție care nu a avut loc niciodată intre mine și ea, nici un interes în a rezolva problema chiar și în condițiile în care aveam acum numele șoferului. Din fericire am reușit sa înregistrăm conversația avuta cu o seara înainte cu ea, conversație în care nu am rostit nici un cuvânt nepotrivit. Doamna s-a prevalat de o discuție inexistenta pentru a nu mai colabora deloc cu mine în identificarea șoferului. Chiar dacă am sunat și mai târziu sa întreb dacă a reușit identificare acestuia doamna nu a dorit sa colaboreze absolut deloc.
M-am gândit în mod ipotetic dacă în acea mașină de taxi ar fi avut loc o tâlhărie, un viol sau chiar o crima cum ar fi fost identificat șoferul. Am observat ca exista o solidaritate de invidiat intre taximetriști, imediat ce un coleg are o problema apar încă zece taximetriști. Pot sa înțeleg acesta solidaritate în condițiile în care este vorba de o problema tehnica, un client recalcitrant, violent, periculos, nu pot înțelege o solidaritate în înfăptuirea de acte ilegale și profund imorale. Dealtfel nici nu cred ca toți taximetriștii sunt solidari cu cei care fac fapte ilegale, dovada al doi-lea taximetrist pe care l-am luat care s-a purtat ireproșabil.
Am hotărât sa vad cum soluționează o asemenea întâmplare organele statului asa ca am pierdut doua zile sa depun plângeri și reclamații. In afara faptului ca ma dor buricele de la degete de la declarațiile pe care le-am dat nu m-am încărcat cu prea multe speranțe. La sfârșit m-am dus într-o cafenea sa ma calmez și sa-mi revin la realitatea cruda, trăim într-o lume ca o jungla. In complexul comercial foarte mulți tineri care se bucura de zilele libere sa socializeze, sa-și facă planuri, sa se bucure de viata. Mulți dintre ei cred angajați la multinaționale muncesc din greu sa învețe, sa promoveze, sa-și facă o viata mai buna. Ei nici nu știu ca un grup de iresponsabili le amanetează viitorul prin acte care ne plasează in lumea a treia. Îmi imaginez ce impresie ar avea un CEO care aterizează în București, pleacă cu un taxi și pățește ceea ce am pățit eu. Cu siguranță ca nu ar dori sa mai revină în țara asta niciodată și ar povesti peste tot ce se întâmpla aici. Iar toate astea pentru un venit foarte mic, pentru bani de jucat la pacanele o noapte.
Nu cred ca toți cei care fac taximetrie sunt la fel nu cred ca toate companiile de taxi nu au dispecerate profesioniste, din contra, însă exista un grup periculos care are legături cu lumea subterana și mocirloasa a orașului, oameni care cunosc alți oameni care sunt gata oricând sa facă orice fapte ilegale sau imorale. Sper ca ceea ce mi-a spus doamna polițist sa nu fie o profeție malefica, companiile de taxi nu mai pot fi controlate.
Am auzit la televizor ca doamna primar general Gabriela Firea s-a declarat prietena taximetriștilor, as fi fost mult mai fericit sa se declare prietena cetățenilor orașului, a celor care folosesc taxiurile.
Poate sunt naiv, visător sau inconștient dar eu încă mai sper sa-mi recuperez telefonul.
 Imagini pentru ORASUL TAXIMETRISTILOR

     

Postări populare de pe acest blog

Despre mecanica coruptiei

articol publicat pe Republica


Corupția și lupta împotriva corupției au devenit extrem de populare după ce au ajuns redute in politica pe arena dezbaterilor publice.Uneori am impresia ca vorbim despre bombe atomice, dezamorsarea fenomenului este complicata și stârnește pasiuni interesate. Pana la urma ce este corupția, cine sunt corupții și ce vor ei? - parafrazând o celebra zicere postrevoluționară. Daca ne ducem la Dex o sa vedem ca vorbim despre o abatere de la moralitate, de la cinste, de la datorie. Destul de vag și general, dacă ne ducem la incriminarea legislativa aflam ca infracțiunea de corupție defapt privește o paleta mai larga de infracțiuni începând cu darea și luarea de mita, spălarea de bani, furt, frauda, favoritism, clientelism, evaziune fiscala,  etc. Mai aflam ca poate exista mica corupție  dar și marea corupție. Mica corupție este specifica oamenilor mici, obișnuiți, asa ca noi,  cei care dau o atenție la ghișeu, la autorități, care duc o ciocolata și un pachet de c…

Debut

Sa spunem ca mi-am luat inima în dinți și am trimis câteva poezii la Cenaclul literar Noduri și Semne din Galați.
Din punctul meu de vedere un debut oficial târziu, când fructele s-au copt în copacul meu singuratic, plin de amintiri și fluturi năuci.
Câteva omizi mănâncă frunze ca sa le crească aripi cât pentru o viata trăita.




Sa bem deci o cupa de șampanie amestecata cu vin pelin pentru eroism și curaj. Niciodata nu e prea târziu, uneori e prea devreme. 



Daca ma cautați nu sunt acasă, am plecat pe Luna sa petrec cu iubita mea care scrie poezii.






Mobbingul sau teroarea organizata in firma

Nu mi-am imaginat ca schimbările de la Revoluție vor merge pana aici. In cadrul relațiilor de munca. Daca înainte deteriorarea relațiilor de munca intre colegi sau cu echipa de conducere avea deseori o nota politica, măcar ca și justificare, acum , terorizarea salariatului la munca a devenit un sport național. Si nu din rațiuni politice, ci din rațiuni de eficienta și rentabilitate.  Bolile secolului asta sunt fără doar sau poate bolile psihice. Depresie , anxietate, boli răspândite pe scara larga. Degenerarea acestor boli psihice duce la afecțiuni mult mai grave. Iar o mare parte a cauzelor declanșării acestora este chiar locul de munca, serviciul . Fenomenul asta este atât de răspândit încât deja se studiază in școli, se fac sondaje, analize, începe sa fie definit din ce în ce mai precis, se fac reglementari legislative.  Este o boala cronica a societății moderne. Multa lume o recunoște însa se pare ca încă nu avem medicamentul necesar. Nu  este intenția mea sa dezvolt un studiu pe…

Plumbuita

Cuvântul mahala nu are nimic peiorativ la originea lui. In turca mahala înseamna o parte a orașului. Inițial tot Bucureștiul era o suma de mahalale. Ulterior, după ce moda occidentala a intervenit în viata bucureștenilor, mahalaua a rămas acea parte a orașului care nu s-a aliniat modernizării si a căpătat un sens negativ. In mahala oamenii nu s-au descotorosit de obiceiurile vechi orientale, au rămas ancorați in epoca fanariota. Viata in mahala a rămas atârnata in timp ignorând trecerea acestuia.  Plumbuita este una dintre ultimele mahalale din Bucureștiul de astăzi. Atunci când m-am mutat in Plumbuita, zona din vechiul cartier Colentina, la ieșirea din Bucuresti prin Doamna Ghica, Voluntari, Afumați spre Moldova, pe strada încă mai erau cișmele,nu era canalizare,  existau case fără electricitate. In Plumbuita toată lumea știa totul despre toată lumea. Se trăia după un ritm de viata lent, orice schimbare de pe strada devenea un eveniment important pentru toți locuitorii. Din capul lo…

Generația asasinilor cu sânge rece,

articol publicat pe republica și jurnalul Bucureștiului

Totul a început de la o discuție pe care am avut-o cu soția mea după ce a fost la o conferință a lui Jacques Salome. Mi-a povestit ca percepția mea despre deteriorarea moralei este una corecta dar și universala. Adica degradarea asta sociala nu are loc numai în România, ea se observa inclusiv în tarile dezvoltate, sau mai ales acolo. Cu toate ca în occident nu exista probleme materiale ca în  tarile  est-europene, cu toate ca ei nu au un trecut comunist, degradarea relațiilor interumane a căpătat o accelerație îngrijorătoare. Jacques Salome ne propune un exercițiu practic și instructiv, sa ne inventariem toți cunoscuții care ar veni sa depună o mărturie într-un proces în favoarea noastră și câți ar veni sa depună o mărturie împotriva noastră. Câți ne-ar recunoște calitățile și câți ne-ar denunța defectele. Câți ne-ar lauda și câți ne-ar critica. O sa observam ca foarte putini ar fi dispuși sa ne vadă calitățile și foarte mulți ne…