Orasul taximetristilor

articol publicat pe Republica


Intre Crăciun și Anul Nou, profitând de câteva zile libere,  m-am hotărât sa ma întâlnesc cu prieteni vechi sa marcam finalul anului și sa ne pregătim pentru noul an.  Nu în ultimul rând am decis sa ies cu soția mea în centrul orașului ca sa ne luam la revedere de la 2017. In mod inevitabil a trebuit sa folosesc minunatele servicii oferite de taxi-urile din București. Bad decision, cum ar spune tinerii de astăzi.

Am luat un taxi din Piata Romana și după o cursa destul de lunga cu opriri unde mi-am lăsat prietenul și mi-am recuperat soția, cu toate ca i-am spus șoferului de taxi ca vreau sa ajung în zona hanul lui Manuc acesta m-a lăsat precipitat pe splaiul Independentei la Piata Națiunilor Unite.  In taxi am vorbit la telefon cu soția mea și chiar i-am trimis o fotografie din mașină în speranța ca o voi găsi deja pregătită.  

Am stat în taxi pe locul din fata dreapta cu scopul de a putea plăti mai ușor cursa pentru ca de obicei în spate este întuneric și nu vad bine banii din portmoneu. Știu ca locul din fata se mai numește și locul mortului dar am constat ca se mai numește și locul victimei sau al păgubitului.

Când șoferul de taxi ne-a spus sa ne dam jos repede la Piata Națiunilor Unite, ca nu mai intra în Centru Vechi ,cu toate ca ne lasa defapt la vreo doua stații distanta de Hanul lui Manuc, nu am bănuit absolut nimic. Am coborât precipitați din mașină, abia am apucat sa plătim, nici vorba de bon fiscal sau alte lucruri d,astea. Odată coborât din mașină, din obișnuintă, mi-am făcut un mic inventar al lucrurilor pe care le aveam în dotare. Lipsea ciudat telefonul. In prima faza nu mi-a venit sa cred, niciodată nu mi-am pierdut telefonul. I-am cerut soției sa ma sune, in mod straniu telefonul nu a sunat într-unul din buzunare și mai mult chiar, era închis cu toate ca abia îl folosisem și nu trecuse mai mult de cinci minute. Dintr-o data am avut o presimțire rea. Întâmplator am reținut numele firmei de taxi. Telefonul soție s-a descarcat și am luat din același loc un alt taxi sa încercam cumva recuperarea telefonului. Printr-o coincidenta pe care nu pot sa o explic am nimerit un taxi de la aceiași firma cu primul. Șoferul a fost drăguț și ne-a lăsat sa sunam la dispeceratul firmei lui de pe telefonul lui personal. Eu am intrat deja într-o stare de îngrijorare rău prevestitoare astfel încât nu am putut vorbi cu doamna de la telefon. A vorbit soția mea. Doamna de la telefon vorbea în mod neobișnuit, lungea conversația, solicita amănunte neimportante, amâna luarea unei decizii. Eram obișnuit cu dispeceritele plictisite care răspuns automat după proceduri ca un robot uman. Doamna asta însa vorbea ca o gospodina care e în bucătărie și își pregătește salata beuf pentru Revelion în timp ce mai răspunde și nefericiților care mai suna pe numărul scurt al dispeceratului de taxi. Cel mai grav lucru era ca telefonul fusese închis la puțin timp după ce părăsisem  taxi-ul , asta nu era un gest care sa ma facă sa cred ca taximetristul avea de gând sa-l returneze. In timp ce doamna de la telefon vorbea, și vorbea, lucru de asemenea foarte neobișnuit pentru ca de obicei dispeceritele asculta nu vorbesc, eu îmi si imaginam cu șoferul vinde telefonul unui traficant care ii șterge toate datele iar pana dimineață îl  revinde. M-am enervat și am intervenit în discuție spunându-i doamnei de la telefon ca dorim doar sa transmită pe stație șoferului sa ne returneze obiectul uitat în mașină. Doamna mi-a răspuns ferm ca nu poate face acest lucru ca ea iese din tura. Cum adică iese din tura când ea a răspuns la telefonul asta și este acolo. Mi-a răspuns ca nu poate face asta decât dimineața. Un dialog absurd, i-am spus ca este complice la furtul telefonului meu, mi-a spus ca ea nu răspunde de obiectele uitate de mine în mașină iar în final mi-a spus ca dacă sunt bătut în cap pentru ca nu am grija de lucrurile mele nu e problema ei. In final a refuzat sa mai vorbească cu mine și a cerut-o pe soția mea la telefon. In momentul acela am fost convins ca tocmai sunt victima unui furt. S-a ales praful de ieșirea noastră romantica în oraș. Am continuat sa sunam de pe telefonul taximetristului pe telefonul dispărut însa fără nici o șansă, era închis. Am ajuns acasă, am sunat toata noaptea atât la dispecerat cât și pe telefonul meu, la dispecerat nu a mai răspuns nimeni, telefonul meu a rămas închis. La nici un alt număr de pe site-ul companiei de taxi nu a mai răspuns nimeni, la anumite numere am primit chiar răspunsul ca sunt nealocate. Mi-am dat seama de proporția pierderii mele, pe lângă faptul ca nu mai am telefon mi-am pierdut și toate informațiile din acesta. Nu am putut sa dorm toata noaptea din cauza frustrării ca am fost victima unui mecanism diabolic de deposedare de bunuri. Am cautat pe internet o soluție, ce au mai făcut alți păgubiți. Rezultatul, păgubiții, care sunt cu sutele, s-au resemnat. Mulți dintre păgubiții care au postat pe net au pățit exact același lucru la aceiași companie, sunt sute de comentarii cu același conținut. Comentatorii la postările lor sunt ironici sau chiar batjocoritori, adică ai pierdut nu mai e al tău, ce-am găsit al meu sa fie. In poza pe care am făcut-o în taxi apare într-un colt legitimația șoferului. Am sunat dimineață la asa-zisul dispecerat la ora 8.30 , surpriza, mi-a răspuns tot doamna agresiva din seara precedenta. A început prin a-mi face reproșuri, ca nu vorbesc frumos, a inventat o discuție care nu a avut loc niciodată intre mine și ea, nici un interes în a rezolva problema chiar și în condițiile în care aveam acum numele șoferului. Din fericire am reușit sa înregistrăm conversația avuta cu o seara înainte cu ea, conversație în care nu am rostit nici un cuvânt nepotrivit. Doamna s-a prevalat de o discuție inexistenta pentru a nu mai colabora deloc cu mine în identificarea șoferului. Chiar dacă am sunat și mai târziu sa întreb dacă a reușit identificare acestuia doamna nu a dorit sa colaboreze absolut deloc.

M-am gândit în mod ipotetic dacă în acea mașină de taxi ar fi avut loc o tâlhărie, un viol sau chiar o crima cum ar fi fost identificat șoferul. Am observat ca exista o solidaritate de invidiat intre taximetriști, imediat ce un coleg are o problema apar încă zece taximetriști. Pot sa înțeleg acesta solidaritate în condițiile în care este vorba de o problema tehnica, un client recalcitrant, violent, periculos, nu pot înțelege o solidaritate în înfăptuirea de acte ilegale și profund imorale. Dealtfel nici nu cred ca toți taximetriștii sunt solidari cu cei care fac fapte ilegale, dovada al doi-lea taximetrist pe care l-am luat care s-a purtat ireproșabil.

Am hotărât sa vad cum soluționează o asemenea întâmplare organele statului asa ca am pierdut doua zile sa depun plângeri și reclamații. In afara faptului ca ma dor buricele de la degete de la declarațiile pe care le-am dat nu m-am încărcat cu prea multe speranțe. La sfârșit m-am dus într-o cafenea sa ma calmez și sa-mi revin la realitatea cruda, trăim într-o lume ca o jungla. In complexul comercial foarte mulți tineri care se bucura de zilele libere sa socializeze, sa-și facă planuri, sa se bucure de viata. Mulți dintre ei cred angajați la multinaționale muncesc din greu sa învețe, sa promoveze, sa-și facă o viata mai buna. Ei nici nu știu ca un grup de iresponsabili le amanetează viitorul prin acte care ne plasează in lumea a treia. Îmi imaginez ce impresie ar avea un CEO care aterizează în București, pleacă cu un taxi și pățește ceea ce am pățit eu. Cu siguranță ca nu ar dori sa mai revină în țara asta niciodată și ar povesti peste tot ce se întâmpla aici. Iar toate astea pentru un venit foarte mic, pentru bani de jucat la pacanele o noapte.

Nu cred ca toți cei care fac taximetrie sunt la fel nu cred ca toate companiile de taxi nu au dispecerate profesioniste, din contra, însă exista un grup periculos care are legături cu lumea subterana și mocirloasa a orașului, oameni care cunosc alți oameni care sunt gata oricând sa facă orice fapte ilegale sau imorale. Sper ca ceea ce mi-a spus doamna polițist sa nu fie o profeție malefica, companiile de taxi nu mai pot fi controlate.

Am auzit la televizor ca doamna primar general Gabriela Firea s-a declarat prietena taximetriștilor, as fi fost mult mai fericit sa se declare prietena cetățenilor orașului, a celor care folosesc taxiurile.

Poate sunt naiv, visător sau inconștient dar eu încă mai sper sa-mi recuperez telefonul.