Nuculus

Rânduri  scrise de tatal meu, profesorul Simion MORAR Din CARTEA CEANULUI Simion Morar A fară de două-trei drumuri la Turda şi tot atâtea la Boian, toată copilăria mea s-a limitat la comuna natală, când mi-am luat zborul în lume şi am avut şansa să colind şi să văd multe, în ţară şi străinătate. Întâi, în anul şcolar 1945-1946, în acele timpuri grele   de război, secetă şi foamete, când copil sărac fiind, fără posibilităţi materiale, doar cu ajutorul bunei mele învăţătoare Ana Rognean, am intrat la Şcoala din Abrud, apoi, după 7 ani, am urmat Facultatea de Istorie şi Filosofie din Cluj, după absolvirea căreia am ajuns în Bucureşti. De aici, după ce am străbătut toate treptele ierarhice ale învăţământului, de la profesor la inspector general, după ce am trecut toate gradele didactice, după ce am făcut planuri, programe, manuale şi după ce am publicat articole, studii şi lucrări, singur sau în colaborare, am cutreierat ţara de-a lungul şi de-a latul. Concomitent, am fost

Aseară târziu am luat un taxiu din Romana pana acasă. Am fost atent la tariful de pe usa și am constat ca a crescut, pana la urma s-au scumpit toate. Șoferul avea chef de vorba era și un pic iritat. Am aflat mai târziu ca fusese la protestele taximetriștilor din piața Victoriei. Eu am fost luat prin surprindere ca printre atâtea proteste nu am știut ca și taximetriștii au unul.  - De ce ați protestat? întreb eu curios - Pai împotriva ăstora de la Uber m-a lămurit șoferul de taxi. Nu se mai poate domnule, firma asta nu plătește taxe, nu plătește autorizații, nu au aparate verificate metrologic, aia nu sunt verificați ca noi la sase luni. Ne afectează rău. Daca nu se face ceva o sa fie deranj mare. Sa știți ca taximetriștii nu sunt ca orice oameni. Sunt colegi care sunt în stare sa facă multe. Cum a fost ala de la Obor care și-a dat foc la mașină.  Spre rușinea mea nici de întâmplarea asta nu știu nimic - Si credeți voi ca o sa aveți sorti de izbândă? întreb eu mai mult sa-l pro

Noaptea stelele lucesc, de parca ar fi dorințe Si cad asa ușor ,parca ar fi speranțe Ne cautam un scop, în goana spre nimic Si vezi plin de deznădejde cum visul iți moare de mic Si atunci când trag de mine sa ma ridic Renasc plin de speranță,mult mai puternic Noaptea îmi șoptește vorbe dulci de zâna Si vad luna asa de aproape , parca ma ia de mana Andrei MORAR

articol publicat pe Republica Corupția și lupta împotriva corupției au devenit extrem de populare după ce au ajuns redute in politica pe arena dezbaterilor publice.Uneori am impresia ca vorbim despre bombe atomice, dezamorsarea fenomenului este complicata și stârnește pasiuni interesate. Pana la urma ce este corupția, cine sunt corupții și ce vor ei? - parafrazând o celebra zicere postrevoluționară. Daca ne ducem la Dex o sa vedem ca vorbim despre o abatere de la moralitate, de la cinste, de la datorie. Destul de vag și general, dacă ne ducem la incriminarea legislativa aflam ca infracțiunea de corupție defapt privește o paleta mai larga de infracțiuni începând cu darea și luarea de mita, spălarea de bani, furt, frauda, favoritism, clientelism, evaziune fiscala,  etc. Mai aflam ca poate exista mica corupție  dar și marea corupție. Mica corupție este specifica oamenilor mici, obișnuiți, asa ca noi,  cei care dau o atenție la ghișeu, la autorități, care duc o ciocolata și un pachet

Invenția secolului, net-ul , a permis prostului satului sa se exprime liber și sa genereze curente de opinie, asa după cum remarca sarcastic Umberto Eco. Rețelele de socializare, unde utilizatorii se exprima în toata splendoarea lor, ne-au permis sa facem câteva constatări interesante. Pe facebook o poza atrage mult mai mult atenția decât un text, o fotografie cu o femeie este mult mai interesanta decât o pictura iar o femeie goala generează infinit mai multe like-uri decât o fotografie decenta a unei personalități literare. Un text de o pagina nu mai interesează pe nimeni, dacă e nevoie de asa ceva se practica la greu copierea de pe wikipedia. Generația școlarilor de astăzi nu mai citește un roman din scoarță în scoarță, se uita la film. De curând am văzut o postare pe vlogg care a adunat mii de vizualizări în care protagoniștii mâncau bomboane. Super cool. Nici de scris nu se mai scrie normal, astăzi se folosesc prescurtări ale prescurtărilor și se utilizează oricum rom-engleza. Toa

articol publicat pe Republica Am participat zilele trecute la un eveniment interesant despre calea ferata romana denumit îndrăzneț Thinktrain –Punem România pe sine. Lume multa, mulți ceferiști, foști și actuali, locație interesanta, clubul Expirat halele Carol. Particip de mai mulți ani la acest gen de reuniuni și în timp am constat ca au câteva puncte comune. In primul rând la toate reuniunile participa domnul profesor Udriste iar în al doilea rând este o atmosfera de resemnare în fata viitorului. Cel mai așteptat, apreciat și optimist moment a fost prezentarea dl.lui Alexandru MIRONOV, un fel de amintiri din viitor pentru visători și nebuni. Trenul Maglev pe perna magnetica care circula printr-un tub inclusiv prin tuneluri intercontinentale. Viteze de 1200 de kilometri la ora care vor lasa avioanele sa se odihnească în hangare. Dar cel mai mult mi-au plăcut propunerile domnului Mironov pentru căile ferate romane, un TGV de la Paris la București și un tunel la Giurgiu pe sub

Eu sunt cerșetorul, Care vine la masa ta Sa-ți ceara un bănuț Pentru o carte de poezie Toti ai mei s-au dus Nu ma mai încape nici cerul Nici pământul  Fluturii de sticla s-au spart Demult Ma mai întâlnesc cu ei Ma mai întâlnesc cu mine Copil fiind La mese-întinse de Crăciun