Nuculus

M-am gândit la subiectul asta acum câteva zile când am recitit știri despre cazul inginerului Ursu, disident din epoca de aur ucis în beciurile securității de colegii lui de celula. Inginerul Ursu conducea un colectiv de proiectanți în cadrul unui institut de cercetări. O desenatoare din cadrul acestui grup a cautat în lucrurile lui și a găsit un jurnal al inginerului în care acesta își exprima opinii dușmănoase la adresa regimului. A făcut un denunț, mai întâi la nivelul directorului, după care s-a declanșat toată mizeria ticăloasa a aparatului represiv asupra inginerului Ursu sfârșind prin asasinarea acestuia într-un mod absolut bestial. Colegii si directorul institutului s-au poziționat imediat în tabăra celor care acuzau comportamentul inginerului , am putea bănui ca din motive de autoprotectie. Ceilalți implicați se vor apară ca si-au făcut datoria. Totuși dintre toate aceste figuri triste și sinistre care își cauta motivații pentru gesturile și faptele lor rămâne desenatoarea ca

Cuvântul mahala nu are nimic peiorativ la originea lui. In turca mahala înseamna o parte a orașului. Inițial tot Bucureștiul era o suma de mahalale. Ulterior, după ce moda occidentala a intervenit în viata bucureștenilor, mahalaua a rămas acea parte a orașului care nu s-a aliniat modernizării si a căpătat un sens negativ. In mahala oamenii nu s-au descotorosit de obiceiurile vechi orientale, au rămas ancorați in epoca fanariota. Viata in mahala a rămas atârnata in timp ignorând trecerea acestuia.  Plumbuita este una dintre ultimele mahalale din Bucureștiul de astăzi. Atunci când m-am mutat in Plumbuita, zona din vechiul cartier Colentina, la ieșirea din Bucuresti prin Doamna Ghica, Voluntari, Afumați spre Moldova, pe strada încă mai erau cișmele,nu era canalizare,  existau case fără electricitate. In Plumbuita toată lumea știa totul despre toată lumea. Se trăia după un ritm de viata lent, orice schimbare de pe strada devenea un eveniment important pentru toți locuito

Nu mi-am imaginat ca schimbările de la Revoluție vor merge pana aici. In cadrul relațiilor de munca. Daca înainte deteriorarea relațiilor de munca intre colegi sau cu echipa de conducere avea deseori o nota politica, măcar ca și justificare, acum , terorizarea salariatului la munca a devenit un sport național. Si nu din rațiuni politice, ci din rațiuni de eficienta și rentabilitate.  Bolile secolului asta sunt fără doar sau poate bolile psihice. Depresie , anxietate, boli răspândite pe scara larga. Degenerarea acestor boli psihice duce la afecțiuni mult mai grave. Iar o mare parte a cauzelor declanșării acestora este chiar locul de munca, serviciul . Fenomenul asta este atât de răspândit încât deja se studiază in școli, se fac sondaje, analize, începe sa fie definit din ce în ce mai precis, se fac reglementari legislative.  Este o boala cronica a societății moderne. Multa lume o recunoște însa se pare ca încă nu avem medicamentul necesar. Nu  este intenția mea sa dezvolt un st

Cine spune ca emoțiile ne părăsesc odată cu înaintarea în vârsta nu știe ce vorbește. Cine crede ca odată cu acumularea experienței de viata poți sa-ți controlezi mai bine frământările interioare este naiv. Afara e canicula, e luna iunie, se joaca meciurile din optimile Campionatului European de Fotbal din Franța. Microbiștii s-au ascuns la terasele din Drumul Taberei sub umbrele cu o bere pe masa sperând într-o adiere de vânt. Eu beau un whisky sa-mi fac curaj și plec către marea Revedere. Mi-am cumpărat un tricou nou. Nu e alb ca al biciclistului din romanul lui D.R Popescu. Cit m-am chinuit sa fac comentariul ala în scoală. Străbat parcul Moghioros, acum Drumul Taberei, pentru mine însa rămâne tot parcul Moghioros. Caut un semn în parcul asta super modernizat în care sa descopăr amintiri din viata de elev. Pe dealul din fata Strandului ne dădeam iarna pe derdeluș. Am venit odată de la ora de lucru manual, unde făceam traforaj și pirogravura, si am găsit un frigider aruncat de cin

In ceea ce privește evoluția societății astăzi este un lucru sigur: lucrurile nu merg in direcția buna. Suntem într-o criza profunda de identitate, de perspectiva si de soluții. Avem probleme religioase fără soluții evidente, probleme de identitate națională si globalizare mondiala. Si peste toate vine problema economiei mondiale. Lipsa echitații sociale a ajuns sa fie focarul tuturor revoltelor. Lipsa de șanse in interiorul unei economii capitaliste fără putința de evoluție. Meritocrația de zi  se reduce la rezultate financiare rapide obținute prin orice mijloace. Nu e nimic moral in lumea asta. Defapt imoralitatea a devenit valoarea forte din lumea asta. Dar omenirea ar trebui sa realizeze ca dacă nu ne revoluționam profund întreg sistemul de valori vom face implozie in propria aroganta. Din punct de vedere etic in primul rând planeta asta aparține întregii omeniri, nu numai unora, indiferent ce argumente se aduc in sensul asta. Nu s-a născut nimeni stăpân al planetei ca sa acap

In orice organizatie mai mare exista angajati toxici, angajati dificili care prin activitatea lor aduc prejudicii. Angajatii toxici sunt cei care sunt nemultumiti in permanenta, sunt cei care comenteaza in mod negativ orice actiune a managementului. Ei sunt in permanenta intr-o atitudine pesimista si critica. Fie ca in cadrul reuniunilor oficiale afiseaza un scepticism flegmatic sau la o tigara barfesc noile masuri luate, angajatii toxici sunt intr-o ofensiva impotriva conducerii. Ei critica si sunt nemultumiti in permanenta. Nu sunt multumiti de sarcini, nu sunt multumiti de salariu, nu sunt multumiti de sefi, nu sunt multumiti de subalterni. Din punctul lor de vede se lucreaza prea mult pentru un salariu prea mic. Ei se considera foarte bine pregatiti si ocupa un post mult sub capacitatile lor.  Cu toate ca nu fac ore suplimentare, nu vin din timpul liber la serviciu si chiar au timp liber in timpul orelor de program ei considera ca lucreaza mult. Fac adesea comparatii subiective cu