Progresul se bazează pe o serie de observații. Observațiile se fac în urmă curiozității și a întrebărilor pe care oamenii și le pun.
Dacă omul este cel mai mare observator cunoscut al universului atunci ar trebui să definim mai exact acest fenomen. Observațiile acestea se bazează în mare măsură pe simțul văzului. În acesta observăție vizuală un rol esențial este prezența luminii. Deci lumina în fond ne descoperă nouă lumea. Se pare totuși că numai 80 % din realitate intră efectiv în contact cu lumina. Restul rămâne în stare de neobservatie? Necunoscut?
În procesul acesta de observare a realității avem un observator-omul și realitatea observată sub efectul luminii. Conform dex Lumina este: Radiație sau complex de radiații electromagnetice emise de corpuri incandescente (cu sau fără flacără) sau luminescente și care impresionează ochiul omenesc; efectul acestei radiații. Deci în esență o energie care ne înfățișează realitatea. Întrebarea care se pune este următoarea; Noi toți vedem aceiași realitate? Mai ales în spectrul culorilor este relativ demonstrat că nu toate persoanele văd aceleași culori iar în general se spune despre bărbați că văd mai puține culori decât femeile.
În descrierea noastră privind observarea realității avem un observator lumina și realitatea observată. Întrebarea pe care o pun este ce se întâmplă dacă suprimam observatorul? Care este realitatea defapt?
Apoi mai intră în discuție și capacitatea noastră de observație. Se pare că noi, la rândul nostru, nu ne folosim decât o mică parte din creier pentru a cunoaște lumea, inclusiv pentru a face observații.
Deci avem pe de o parte 80% din realitate care nu se vrea relevată omului din cauza faptului că nu intră în contact cu lumina și avem în același timp o capacitate redusă de observație prin folosirea unei mici părți a creierului din partea omului. În felul acesta descoperim că în esență noi avem foarte puține informații despre realitatea existența.
În urmă unor cercetări în domeniul psihiatrie și a psihologiei s-a descoperit că la persoanele cu autism lumea se oglindește în forme total diferite față de ceilalți oameni. Autistii, de exmplu, pot vedea lumea sub formă unor cifre, a unor imagini sau a unor culori. Am citit două cărți scrise de doi autiști aspenter care aveau capacități deosebite însă care își dezvoltase un mod diferit de a observă lumea(prin imagini și prin numere sau culori).
În final putem spune că suntem o picătură în ocean. Oceanul este infinit și nemărginit. Dar dacă suntem o picătură în ocean putem spune totodată că suntem oceanul.
Comentarii
Trimiteți un comentariu