O dunga orizontala pe retina ochiului Sus roșu de văpăi încinse, Jos galben de recolte unduitoare Si eu un punct minuscul pe tablou Arșița usturătoare și sarea din ochi de la transpirație Mai încolo o fântâna stand în cumpăna Cimitirul satului uitat, năpădit de buruieni și cruci scufundate în pământ Mirosul de pâine calda din căruța de la brutărie Oameni mânioși cu mâinile cioturoase care ridica sacii cu faina în spate Hotii de cai din vechime ajunși astăzi hoți de găini Ierni apăsătoare cu zapezi apocaliptice care acoperă tot satul pana nu se mai vede nimic Îngropați în casele lor ca în propriile morminte Vifor, crivăț, sfârșitul lumii Sărăcie pe garduri și în sufletele pustiite ale țăranilor Diamante ascunse in minele pline de noroi ale câmpiei Vreau sa-mi dezgrop bunicii și străbunicii Mosii si strămoșii Sa-i întreb cine suntem noi, de unde venim ca sa știu unde ne ducem Uneori am amintiri care nu sunt ale mele Călărind cai mongoli pe întinder