Am doi prieteni, vechi, colegi de scoală și de meserie. Ca în orice poveste unul lucrează la stat iar altul la privat. Eu am lucrat cu ambele societăți iar din punctul asta de vedere sunt undeva la mijloc. E vara, e cald, e canicula și am hotărât tus-trei sa ieșim la o bere în cartier. Pe terasa e un televizor care merge fără întrerupere. La un moment dat apare o știre despre amnistia fiscala, ceva de genul ca nu trebuie discutata trebuie făcuta. Chestia asta l-a stârnit pe prietenul meu de la privat, Calin: - - Ce e porcăria asta cu amnistia fiscala, adică noi de la firmele private care ne-am plătit toate datoriile la timp sa acoperim datoriile firmelor de stat? Auzi, datoriile istorice ale firmelor de stat. Pai dacă sunt ineficiente și merg numai în pierdere de ce le mai țin în viata? Florin care lucrează la o firma similara, dar de stat: - - Bai Caline, nu e chiar asa, statul trebuie sa aibă grija de firmele lui, ca e acționar unic. Peste tot în lume