Nuculus

După primele prestații ale ministrului Transporturilor Lucian Șova am crezut că vor urmă schimbări de amploare. În afară faptului că a transmis mesaje șocante pentru public, ministrul nu a mai făcut nimic, o strategie foarte interesantă de altfel, mult zgomot pentru nimic. Am observat că asta e linia generalizată de rezolvare a problemelor, probleme cronice și delicate, adevărate bombe cu ceas pe care ministru le-a moștenit de la predecesorii săi. Aflat în permanent pe o lista virtuală a miniștrilor remaniabili putem înțelege ezitarea ministrului de a se aventură în schimbări , reforme, strategii, etc. În momentul de față e că o frunză în bătaia vântului sperând să nu se întâmple ceva catastrofal la minister și să nu-și piardă susținerea politică fragilă. Am să mă refer la sectorul feroviar, dar de tratamentul acesta s-au bucurat toate formele de transport din subordinea ministerului. Odată cu preluarea mandatului, ministru are o ieșire publică într-o conferință în care afirmă răsp

Astăzi poetul e un nebun frumos al marilor orașe Vorbește în cuvinte deslușite amestecate nedeslușit Fasole aruncată din praștie înșirată pe rânduri Pinguinii privesc cu ochii mari de școlar prins cu tema nefăcută Avioane de hârtie lansate ,niște semințe de dovleac scuipate Unele zboară unicorni înaripați pe cer Altele se lipesc de asfaltul rece al anonimatului Mai demult scoteau cuvintele dintr-o căciulă Astăzi le răstoarnă din găleata cu platitudini Nici un fir roșu, nici o dilemă frământată în aluat Coaptă la focul spiritual isteț al neuronului Forme uneori inspirate, alteori expirate Vorbe cunoscute într-o limba nouă Sună bine dar nu spun nimic Dacă mirarea e mai mare, poemul e mai bun Ce mama dracului a vrut să zică autorul ? Distanță e haos în nebuloasă, o prăpastie plină de stihii Cine scrie și cine citește Pentru cine scrii dacă nu spui nimic? Baloane de săpun lansate la întâmplarea șansei Odată când omul tăia un copac ceilalți înțelegeau Astăzi când trage cu gloanțe de varză

Foarte interesant, odată cu victoria a la Pirus obținută în războiul pentru familia tradițională, tabăra așa zis câștigătoare propune un nou subiect spre dezbatere. Profită de acuzațiile aduse ziariștilor anchetați pentru deținere și consum de droguri și propun legalizarea consumului de marijuana. Argumentele aduse în sprijinul inițiativei sunt de genul: toată lumea fumează joint-uri sau gigi cu ne spun specialiștii ăștia cunoscători, țările bogate din occident(eu știu doar de Olanda) au legalizat consumul de droguri ușoare și de-aia sunt așa de bogate, sunt un bun antidepresiv în vremurile astea stresante. Am remarcat că încep să apară tot felul de tipi care folosesc ziarele sau posturile de radio pe post de trompetă pentru a revoluționa societatea învechită din România. Niște tipi absolut anonimi dar care profită de ocazia asta să-și facă auzită opinia. Mai nou însă acestora li s-a alăturat mult mai cunoscutul Cătălin Tolontan care în ultimul sau editorial ne explică un pic manipu

Daca vrei sa construiești  un pod cu un singur picior Iei din partea dreapta un snop de fluturi de vara Ii stropești cu paradigme proaspete din gradina Lași sa curgă apa   răului pe dedesubt Si cu partea stângă calculezi punctul de inflexiune Te uiți cu ochiul interior la silueta profilata Cântărești argumentele și întrebările născute Iar când în sfârșit apare femeia cu rochie de dantela Te pui pe treaba și sapi după apa proaspătă Pana suna totul asa cum scrie la carte Uneori te mai încurcă un ceas cu pendula Dar tu trebuie sa urci pieptiș muntele de sare Cărând toate bagajele de-o viata pana în vârf Si ce priveliște frumoasa se-ntinde de sus Asupra podului tău cu un singur picior

Uneori îmi vine sa ies din plămada de pământ Să fiu un foc ce se înalță spre nori  Zburând cu aripi de înger prin văzduhul infinit Să mă întorc într-o ploaie roditoare peste holde Sunt un călător nestatornic pe drumurile mele Veșnic la răscruce de lumi Drumul a ajuns sa-mi meargă pe urme Prin locuri pe care nu le știe  Astăzi am cules un nuc stingher Care și-a găsit firav un loc lângă casa mea Ne-am făcut frați de seva Şi ne-am iubit ca doi îndrăgostiți

Culori coapte și blânde Mirosuri înmiresmate Belșug de voluptate Frunze epuizate în amurg Must și nuci cu sare Amintiri de astă vară Gânduri și păsări ce migrează Palme frecate de fericire Școlari mirați și grăbiți Saci de porumb galben auriu Ziua se strânge cu o broboadă Vântul adie a iubire Suflarea lui blândă ca un cântec Îți răvășește părul iubito Prin poeme de dragoste, pătimașe Nisipul clepsidrei măsoară Ceasul lumii ticăie ca un baros Curând totul va fi uitat Dar până atunci mai e Încă un pic, încă un univers

Concluziile după Referendum. Comunitatea creștinilor din România este în minoritate, 20% din totalul populației. Exista un trend în acord cu ce se întâmplă în occident de diminuare a rolului și importantei Bisericii în societate. Eu fac parte din aceasta minoritate, am fost la Referendum și am votat DA. Acest referendum a fost inițiat de Biserica, a privit o chestiune de morala creștină iar politizarea lui a fost o manipulare la care au pus botul decât naivii. In realitate cei care nu votează de obicei, în jur de 50% din populație plus cei care încep sa aibă convingeri progresiste, occidentale, anti-biserica, nu s-au prezentat la vot. Un număr important din populația tarii a început sa-și declare deschis opțiune de a fi atei. Dupa Revoluția din 89 eu votez la fiecare alegeri în semn de recunoștință civica pentru cei care au murit sau au avut de suferit. Pe lângă alte drepturi ne-am câștigat și acest drept, dreptul de a alege și de a fi aleși. Daca avem acest drept eu zic sa-l folos