Nuculus

articol publicat pe Republica Când merg sa-mi iau un covrig o bătrâna sărmana în haine ponosite rezemata de geamul prăvăliei, un pic mai departe de tejghea, așteaptă, fără sa ceara, un ban sau o pâine de la cei care cumpăra. La semafor printre cunoscuții ștergători de parbrize, meserie inventata de romani, se strecoară un bătrân cocoșat de bătrânețe, nebărbierit cu o sacoșă fără culoare în mana. Se oprește în dreptul fiecărei mașini, dacă se deschide geamul are noroc, apare o mana îngrijită și grăbită care-i întinde o bancnota, dacă nu se deschide trece la următoarea mașină. Pe străzile din centrul orașului, prin colțuri mai retrase, mizerabile, stau oameni cu bărbi uriașe,năclăite și țepoase care dorm pe un maldăr de haine vechi. Au sticle de bere ieftina începute. Unii fumează și privesc pierduți oamenii grăbiți care nu-i vad. Prin stații de autobus, pe străzi aiurea, oameni fără vârsta aparent invizibili cauta în coșuri de gunoi cu febrilitate. Când găsesc ceva intere

articol publicat pe Republica In 1996 am fost repartizat, printr-o ultima șansă pentru ca după Revoluție repartițiile au dispărut, la Atelierele  CFR de Reparat Vagoane din Turda. Eram 180 de salariați care reparau vagoane normale dar si vagoanele de cale îngusta ale celebrei Mocanite Turda- Abrud. Atelierele au apărut odata cu Mocanita in perioada imperiului austro-ungar după cum putea vedea pe cupoanele de șină ale trenului de cale îngusta. Condițiile erau aceleași cu cele de la înființarea atelierului. Pe vremea comunismului se aduseseră câteva mașini de prelucrat prin așchiere, strunguri universale Ranghet, freze, strungul de roti. Aveam un atelier pentru reparat vagoane normale dar și o linie, linia 7-a, unde reparam vagoanele detașate din tren. Reparam defecte curente și defecte accidentale la vagoanele normale iar la cele de cale îngustă făceam revizii periodice și chiar reparații capitale. Într-o ultima încercare eroica de a salva traficul de pe linia îngustă am transformat

articol publicat pe Republica   Prin forța împrejurărilor am fost nevoit sa interacționez cu sistemul de sănătate din România. In urma unei infecții puternice a trebuit sa ma prezint la camera de garda a unui spital din București. Spiritul meu de autoconservare natural mi-a spus ca este bine sa evit spitalele pentru binele meu.Pana acum am reușit cu succes. De data asta însa nu am avut de ales. Am încercat în prealabil sa ma programez la o clinica particulara, dar și clinicile astea te programează când au disponibilitate de parca durerea și suferința așteaptă după programările lor. Asa ca am ajuns prin mijloace proprii la camera de garda a spitalului de urgenta la camera de garda. O asistenta supărata, ca doar era greva ambulantelor, a hotărât ca nu sunt un caz asa de grav. Intre timp a mai dat câteva telefoane la colege sa se clarifice dacă ea este sau nu în greva. In final a decis ca ea nu e în greva. In sala de așteptare, pe care o numesc astfel pentru cred ca asta er

In Austria tocmai a câștigat un candidat surpriza Sebastian Kurz cu un slogan deja cunoscut: Schimbarea. In SUA Donald Trump a câștigat cu aceiași schimbare, chiar și Emmanuel Macron a defilat în campania electorala cu dorința de schimbare. In România noastră este un slogan cvasi folosit și câștigător pentru toate părțile. In afara de faptul ca au apărut partide noi pe ruinele partidelor distruse în alegeri putem sa constatam ca lumea dorește schimbare. Faptul ca electoratul votează pentru schimbare nu are legătura cu schimbarea din politica. De cele mai multe ori politicienii se reinventează sub stindarde noi păcălind încă odată vigilenta votanților. Dar ceea ce rămâne de consemnat este ca bântuie prin lume un vânt puternic al dorinței de schimbare.  Lumea se confrunta cu provocări noi, confruntări religioase, terorism, crize economice. Toti analiștii, politici, economici, sociali, au concluzionat ca asa nu se mai poate, e nevoie de un nou sistem, de un restart al societății. 

Ne întrebăm foarte des dacă mai este posibila întoarcerea comunismului și mai ales ce a fost comunismul pentru noi, noi cei care l-am trăit. Printr-o propaganda susținuta se vopsește comunismul în culorile cele mai sumbre, un sistem tiranic, crunt, fără speranța. Pentru cei care nu l-au experimentat pe propria lor piele comunismul este răul absolut văzut prin lupa interpretărilor actuale. Daca însa încercam sa fim lucizi și raționali ne dam seama ca este o manipulare grosolana și ca din păcate noi ar trebui sa cunoaștem adevărul despre comunism pentru a putea învață din greșelile trecutului. Înfierarea asta absoluta si absurda nu ne poate aduce nici un beneficiu în sensul evoluției. Comunismul în forma sa doctrinara înseamna o societate egalitarista cu toate avantajele și dezavantajele ei. Dealtfel nu e nimic nou sub soare în tipul asta de organizare sociala, putem bănui ca încă din epoca primitiva oamenii au învățat sa traiască în comun, au învățat ca dacă își împart sarcinile și