Nuculus

Trăim într-o lume grăbită în care nimeni nu mai are răbdare să învețe, să explice, să înțeleagă. Totul este concentrat în informațîi furnizate că niște pastile pentru creștere. Învățăturile despre viață sunt cuprinse în învățături sub formă unor sloganuri sau citate inventate de persoane submediocre. A apărut boală Poptămaș, lucruri simple, evidente, platitudini, emise sub formă unor înțelepciuni fără seamăn. Societatea tinde să eticheteze și să claseze toate faptele de viață exact cum se aplică procedurile într-o multinațională. Lucrurile astea nu sunt nocive decât în măsura în care poluează mediul internetului și necesită o muncă de evitare. Există însa stereotipuri absolut nocive, chiar perverse. Câteva dintre ele: În viață trebuie să faci ce iți place. În viață trebuie să faci cu plăcere ceea ce faci.   Evident că se referă la muncă. Și din asta bineînțeles derivă și : Nu trebuie să munceșți ceva ce nu îți face plăcere.  Bineînțeles că autorul anonim nu ne explică cum

M-am hotărât să scriu rândurile astea ca un răspuns pentru un articol publicat de o doamna respectabilă care consideră că problema asta poate fi rezolvată trecând-o în domeniul miștocarerilor puerile. Adică la întrebarea asta, de ce nu faci un copil ? doamna asta găsea o mie de răspunsuri care mai de care mai tâmpite care se doreau o banalizare veselă a unei asemenea probleme. Sunt oameni care își doresc copii și din diverse motive nu pot avea. În ziua de azi s-au dezvoltat foarte multe tehnici de a aduce pe lume un copil astfel încât multe cupluri fără nici o șansa au ajunsă să devină părinti. Bineînțeles că aceste cupluri au dus o lupta intensă, au cheltuit bani, au sperat , au dorit și în cele din urmă au fost dăruite cu prunci. Din păcate în momentul în care începi să faci din acesta problema o bagatelă, adică ceva la nivelul cumpărării unui sac de cartofi din piața, pe care îl cumperi sau nu îl cumperi după cum ai chef, din start ai pornit greșit. Lucrul acesta este foarte imp

O ricât de departe vei plânge L acrimile tale vor uda amintirea iubirii noastre G reu încercate și neînflorite A tunci dar și acum și poate pentru totdeauna

Am aruncat cu anii mei în soare Și apoi a plouat cu pasiune Topindu-mi trupul că pe o șarja de oțel Strigătul păsării phoenix în noapte Am să-ți fac din cioburi, O pictură ca o melodie Fiecare ciob va spune povestea lui Iar pictura va cânta pe o mie de voci Iubito vreau să-ți atârn de picior Un munte plin de zăpada Care să-ți vorbească despre dragostea mea Și care să te împietrească în brațele mele

Nimeni nu ar fi crezut că în secolul 21 ne vom întoarce la naționalismul ortodox practicat de mișcarea legionară între cele două războaie mondiale. Este plin facebook-ul de postări care mai de care mai bombastice despre teme naționaliste sau ultraortodoxe. Tot felul de persoane dubioase care nu au nici o pregătire în domeniul istoriei debitează teorii sau copiază păreri ale unor pseudospecialisti și mai ignoranți ca ei. Curentul asta al dacologiei care susține că poporul dacilor este defapt strămoșul civilizației și al poporului român am crezut că a fost demontat odată pentru totdeauna. În realitate civilizația dacilor este extrem de rudimentară și puțîn cunoscută. Nu se cunosc mai realizări ale acestei civilizații. Nu există o scriere a acestei civilizații . În nici un caz nu putem compară acesta civilizație traco-dacă cu alte civilizații antice precum cele ale mesopotamienilor, a fenicienilor, a egiptenilor sau chiar a chinezilor sau a incașilor. Pe suportul acestei teori pe cât de

Noi ne-am născut între două lumi, între noapte și zi, între apă și pământ, între două secole, între două milenii. Asta este norocul și blestemul nostru. Noi am făcut o revoluție ca să scoatem țară asta din negura comunismului și să o plasăm în realitatea de astăzi. Poate că  revoluția s-ar fi declanșat oricum din cauza condițiilor geopolitice însă generația noastră este cea care a sprijinit necondiționat acesta schimbare fără precedent în viață noastră cel puțîn până acum. Iar schimbarea asta a fost pentru noi ca și cum ne-am dat foc la casă singuri. Este ca și cum ne-am dus la piață și când ne-am întors acasă am găsit o altă lume. Am găsit o altă casă, o altă ușa, alți oameni în casă, alte aparate etc. Și noi a trebuit să ne adaptăm din mers așa cum ne-am priceput la  schimbări foarte radicale. Oricât de vizionari am fi fost noi nu am fi bănuit niciodată că în 2015 ne vom plăti apă, gazul , curentul electric de la un calculator sau că ne vom comandă mâncare prin internet, că vor di